Ulciorul nu merge, de multe ori, la fantana!

apa de izvor

Viața are forma ei! Însă, cum ar fi dacă ar lua forma apei? Ar fi mult mai compactă, simplificată. Totodată, ar fi ușor de purtat, prezentată într-un ambalaj frumos, dar sănătoasă pentru trup și suflet. Ca să nu ni se urce apa la cap și să ne scufundăm în gânduri, propun să menținem un echilibru în consum. Da, s-ar putea sa devină ușor acide, de la apa carbogazoasă. Astfel, aleg să o consum cu moderație și datorită “emisiilor de gaze”. Sunt deja destule în atmosferă, nu mai doresc să mai adaug și eu, câteva.

La Fântâna aduce apa de la sursă, direct la tine acasă, în forma plată și carbogazoasă. Toată îmbuteliată în noile sticle de 0,5 l. Ajută și transpirația la ceva, te ajută să elimini surplusul de apă. O fugă până supermarket și îți faci aprovizionarea. Inspiri, expiri hidratare.

apa de izvor

Sunt setată pe hidratare
Corpul uman, în funcție de vârstă conține între 65%-90% apă. Planeta noastră conține 80% apă.Totul gravitează în jurul acestui element vital: apa.Dacă am absorbi tot conținutul lichid, ar fi secetă în noi, ca în deșertul Sahara.Organismul nostru este setat să funcționeze după un anumit bioritm și mecanism. Apa este cea care antrenează și pune sistemul în mișcare. E ca și cum am aduce în discuție, circuitul apei în natură, la un nivel mult mai complex. În cazul corpului uman, evaporarea apei se face prin transpirație și eliminarea acesteia ca și “reziduu”.

(În)setată de viață?
Curgem în mod latent, epuizăm și ultimele resurse de apă, ne deșertificăm sufletul, apoi încep să ne crească așchii pe el. Doar așa, va putea supraviețui în torida viață. Pe ici, colo mai zărești o floare care a îndrăznit să lupte cu furtunile de nisip și să răzbească în timp.În această ariditate, căutăm o oază de hidratare, acea sevă a vieții care să ne dezamorțească trupurile.Să pătrundă prin toate nervurile corpului, pentru a-i reda vioiciunea.

Însetați fiind, ochii proiectează imaginea unui miraj, acea sursă vitală vieții, care se arată precum o fata Morgana. Ochii ei albaștri, cu sclipiri cristaline, trupul ei zvelt și armonios ce-l îmbracă o rochie limpede ca apa de izvor. Își poartă părul împletit, iar ulciorul într-o parte.
Adesea, cei care se apropie, cu ultimele puteri, dogorâți de arșița soarelui își mai potolesc setea cu apa acestuia.
Până într-o zi, când un călător avea să bea, poate ultimul ulcior de apă.Aceasta era aproape secată, datorită temperaturilor mult mai ridicate din ultimul an. Nici ulciorul nu mai era la fel. Acesta purta amprentele anilor de secetă, sub forma unor crăpături și fisuri în lut. Drumețul a observat starea în care se afla și a scotocit prin rucsacul său pentru a găsi ceva pentru a repara ulciorul. Dintr-unul din buzunare, a scos câteva bandaje pentru a astupa golurile din lut.Nu s-a gândit doar la nevoia sa, ci și a celor care vor mai face popas în acest loc. În deșert, fiecare picătură de apă, e importantă. Prin urmare, nu putea lăsa să se faca risipă de apă prin crăpăturile lui. Tânăra, i-a mulțumit și a dorit să-i recompenseze gestul cu câțiva bănuți de aur. S-a gândit că-i va ajuta la drum. Mare i-a fost mirarea, când a văzut că acesta îi respinge.Acesta îi spune să nu ia în nume de rău gestul său, dar nu-i poate primi. El adaugă: “Apa e însăși viața, cu bani nu o poți cumpăra”. Apoi, și-a luat rămas bun și și-a continuat drumul.

Reconstruire în secolul 21
Călătorul, când pleacă la drum, chiar și până în îndepărtatul deșert își îndeasă în bagaj un bax de apă de izvor la Fântâna. Plată, minerală sau combinate, după preferințe.

Sticlele la Fântâna apă plată sau carbogazoasă au o formă compactă, încât îți permit, să lei cu tine, oriunde.

apa de izvor

Sete de aventură? Nu uita și sticla de apă La Fântâna. Sursa ta de hidratare și combustibil pentru drum lung.
Sete de mișcare? Apa, cea care te menține în formă pentru a obține cele mai bune rezultate.
Sete de noutăți? Ai noile sticle de 0,5 l La Fântâna care te îndeamnă să te menții hidratat.
Sete de creație? Apa este viață, iar viața e creatoare.
Sete de iubire. Asigură-i un mediu propice și permite-i să se dezvolte armonios.

Hidratarea devine importantă, atunci când lipsește, cu desăvârșire. Când pielea ta are aspectul crăpat și tern, se impune o astfel de grijă. Alimentează-ți setea de cunoaștere și absolut cu vitalitatea apei.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Scrisoare pentru viață

Draga viață,

Nici nu știu cu ce să încep. Mi-ai furat cuvintele și ți le-ai însușit pe nedrept. M-ai lăsat să mă zbat pe țărmul tău, să mă scufund în adâncurile tale ascunse. Când credeam că văd malul, de fapt era doar o porțiune de nisip, dezgolită de valuri…o imagine iluzorie.
Nu ți-am scris ca să mă plâng, pentru ca lacrimele vor uda aceste cuvinte și le vor lăsa neterminate, șterse. Nici ca să te laud sau să te urc pe un anume piedestal, dar vreau să știi că ocupi locul binemeritat.

Care e locul tău? Astăzi și acum.
Nu ieri și nici mâine. E adevărat că urmele trecutului, încă îmi mai bântuie prezentul, iar clipa de față e îmbibată de verbe la imperfect și perfectul simplu. Dar poate așa e timpul, o linie fină între ce a fost, ce ar fi putut fi și ce va fi… o linie care uneori se arcuiește după forma în care îmbrăcăm viitorul.

Viitorul? Instabil, nedefinit, promiscuu…De fapt, ce formă are viața?
O formă neregulată, un labirint în mijlocul căruia mă aflu și încerc să-i descoper scurtăturile, dar uneori mă întoarce, tot de unde am plecat.Anumite drumuri nu au cale de mijloc, așa e că ești nevoit să-l parcurgi de la A la B.
Uneori ești pion, alteori jucător. Joci după propriile reguli sau după ale altora. Important e să-ți menții traiectoria. Pe cine alegi să urmezi sau în fața cui alergi să mergi. Decizii și iar decizii, care te pun în dificultatea de a tria sau colecta lucrurile importante.

Faci ceea ce crezi că, este mai important pentru tine sau pentru alții?
Draga viață, tu ai fost mereu cea care mi-a oferit răspunsuri contradictorii. Într-un spațiu abstract, delimitat de rațiune și sentiment, uneori e greu să înclini balanța și să-i acorzi doar dreptul de a fi.
Uneori, te întrebam și nu primeam decât tăcere.Dublu sens.Eu ce să înțeleg, că aprobi sau dezaprobi ce-ți spun? Fie cauți să-mi arunci indiciile la fileu, fie îmi acorzi libertatea de a-i acorda sensul cuvenit.

Simplu, nu?
De când simplitatea a devenit atât complexă, e complicat și să gândești la modul simplu.
Dar să simplificăm ce ne pare complicat, cum ar fi?
E ca și cum am lua un fir înnodat și i-am reda liniaritatea, l-am elibera din strânsoare. L-am lăsa să-și urmeze cursul său firesc, fără opreliști sau bariere.Totuși, drumurile vieții nu sunt drepte, au cotituri și se întretaie la intersecție. Poate, în asta constă și frumusețea lucrurilor, să vezi dincolo de obstacolele ce-ți apar în cale. Niciodată nu vei ști ce se află în spatele zidurilor, dacă nu ajungi acolo.

Viață mi te destăinui ție, pentru că știu că tu nu-mi vei risipi vorbele, ci le vei ascunde în paginile albumului pe care ți l-am creat.

Semnat,
Al tău fan al vieții.

life

 

Continue Reading

Cine sunt eu?

cine sunt eu

Cine sunt eu?

Când suntem puși față în față cu întrebarea: “Cine ești?”, instinctiv avem răspunsul pregătit, de forma: Sunt medic, sunt manager, sunt inginer etc. Dar stai puțin, eu nu te-am întrebat “CE ești?”, ci “CINE ești?“. E mai mult decât atât. Nu funcția te definește ca și om, ci ceea ce ești tu cu adevărat. Cunoaște-te sau lasă-te cunoscut!

Pentru unii, o carte deschisă. Pentru alții, un cufăr cu lacăt. Depinde de cititor.
“M-am prăfuit ca o carte pe raft”
uneori am cuprins, câteodată te las pe tine să-i găsești titlurile, în timp ce mă citești printre rânduri, pagină cu pagină sau poate începi cu finalul. Cum facem mai toți, de altfel. Nu avem răbdarea sau timpul necesar, să urmăm pașii firești. Prolog, conținut și epilog. M-ai citit pe sărite și tot tu zici că n-ai înțeles, mai nimic.
Apoi, cum m-ai ales: după copertă sau după conținut. Desigur, mă aștept să-mi răspunzi, după copertă.În cele mai multe cazuri, poate așa aș proceda și eu, dar nu însă și la oameni. Mi se pare firesc, să nu alegi o carte prăfuită de pe raft în detrimentul uneia cu o copertă, din aceea de-ți ia ochii. Acel ambalaj strălucitor care îmbracă totul, chiar și un conținut ieftin. Dar ce contează interiorul, dacă imaginea exterioară e cea care vinde?

“Nici nu mai știu cine sunt, de fapt..”
M-ai uitat acolo, într-un colț, acoperită de incertitudini, prăfuită de minciuni și vorbe frumoase. Mi-ai lăsat semn, la capitolul fericire, mi-ai îndoit pagină cu pagină, iar la sfârșit ai trasat linii pe scoarța sufletului.

Sunt dependentă (” …cine sunt eu fără tine”)
Mi-am creat o dependență, un obicei de care trebuie să mă dezvăț. Trăiesc și mă las ghidată de inimă, într-o lume rece, rațională. Mereu, am ales căile dependente de emoție și sentiment. Tindeam să cred că sensul e ambivalent.De cele mai multe ori, era sens unic, ce proiectam în lume, nu se reflecta și către mine. Dependentă de lucrurile frumoase, pe care am ales să le văd și în oameni care nu merită.Chiar și în tot răul să găsesc acel “puțin” bun. Însă, în modul rațional, societatea caută să scoată la lumină acel minus din “tot” acel bun, chiar îl și amplifică cu vocea lumii.

Dar și independentă... “uite cum mă rup de tine”
Acea dependență, familaritate cu care ajungi să te obișnuiești, de care te agăți, încât dacă i-ai da drumul, simți că pierzi și o parte din tine.Prinsă într-o dependență nocivă, care te stinge pe dinăuntru cu vorbe grele. Îți dorești să rupi lanțurile acestei dependențe, dar trebuie să găsești veriga slabă, să tai “răul” , direct de la sursă.

Sunt prizioneră a trecutului, dar privesc către viitor
“Azi sunt încă sclava ta, dar de mâine, promit voi fi altcineva”
Încă, mă mai simt prinsă în mâinile trecutului.Vreau să mă eliberez, dar mereu e acel ceva, care stă undeva la granița dintre trecut și prezent.Totuși, am speranța că de mâine, ceva se va schimba. Nu în totalitate, dar măcar se va observa o tendință de progres.

Sunt într-o continuă redescoperire
“Încă mă caut, de unde m-ai lăsat”
Dar de fapt, unde și când m-am pierdut, în ce circumstanțe? Dă-i timp timpului. I-am dat și? El mi-a înapoiat doar fragmente, bucățile care nu se potriveau. Eu le iau și le reconstruiesc, ca într-un puzzle, dar simt că am pierdut înșiruirea lor logică. Vin random.

Sunt puternică
“Sunt tare. Îmi tot spun mereu, dar tot mă doare”
Sunt eu cea reală, cu vulnerabilități și slăbiciuni. Cea care încearcă, abandonează și se lovește de ziduri. Acel ziduri mute, care stau între noi și nu doar că, ne împiedică să ne “atingem” sufletele, iar mai apoi trupurile, dar ne îndepărtează și ne proiectează la metri distanță de sinele nostru.

Sunt EU cea de azi și noua EU de mâine
“Cine sunt azi, ce voi fi mâine?”
Nu sunt și nici nu am să fiu o carte de “împrumut“, pe care o abandonezi după ce i-ai citit doar titlul, nu și povestea. După ce îmi aparțin din nou, înlătur praful și lustruiesc o nouă EU, cea de mâine.Paginile de ieri nu le-am rupt, le-am dat deoparte.

O întrebare pe atât de simplă, pe atât de complicată.  Tematica piesei se raportează atât la nivelul psihologic și totodată la cel afectiv, condiționându-se unul pe altul. Mesajul piesei este redat prin elemente de dans și coregrafie, care pun sub lumină o întrebare existențială: “Cine sunt eu?” Prin dans, se accentuează dramatismul și intensitatea trăirilor interioare.
Până acum, m-am oprit la alții. Poate e momentul să mă opresc și la mine. De câte ori? De câte ori va fi nevoie.Abia atunci, când voi ști cine sunt eu, voi putea clădi ceva durabil. Atâta timp, cât fundația e vulnerabilă, ceea ce se încearcă a se construi, nu va avea rezultatul scontat.

Când ți-ai acordat câteva momente, să afli răspunsul la această întrebare?
Poate te ajută starea și background-ul piesei.

Continue Reading

STOP and smile! Viața e frumoasă, dacă tu alegi să o vezi astfel!

natura

Recent am văzut o fotografie pe Instagram și m-a inspirat să scriu acest articol: Stop and smile, aș adauga eu more…doar nu facem risipă.
Ar mai necesita să avem și impozit pe zâmbet. În rest, le avem pe toate.
” Stop! Viața are prioritate! “
Ne face să conștientizăm un pericol iminent. Să analizăm că un impuls de moment poate pune în pericol, atâta viața proprie, cât și a celor dragi.
” Stop and smile!” – Fericirea are prioritate
Nu doar cu chipul, ci și cu sufletul. E ca și un reminder pentru fiecare dintre noi. Dacă cineva ți-a șters, vreodată zâmbetul, redesenează-l cu alte culori.

Ce ar fi, dacă ar apărea astfel de indicatoare și pe drumurile noastre?
Măcar așa, n-am mai vedea atâtea chipuri triste, ce se grăbesc prin viață, dar nici ei nu știu unde. Sau poate știu, acolo unde zâmbetele nu se găsesc doar în fotografii. Însă, aleg să meargă pe același drum de azi, de mâine cu destinația: oriunde.
E posibil, ca la acest punct, să mă aflu și eu.L-am denumit punct de cotitură sau introspecție, îi puteți spune cum vreți.
smile
Revenind la drumurile noastre…nu ai cum, să nu schițezi măcar o grimasă la vederea lui. Parcă și când pronunțăm cuvântul “SMILE”, ni se articulează buzele într-un zâmbet.Astfel, vă propun să rostim cât mai multe cuvinte frumoase pentru a ne păstra seninătatea zâmbetului. Uneori, ne mai scapă și altele din partea opusă, în mod intenționat sau nu. Ce observăm: expresia feței ni se crispează, iar zâmbetul se estompează sau dispare.
Aflat la bordul unei mașini, ești atent la semnalele și indicatoarele de pe drum. Îți ghidezi traseul, în principiu, după cea mai scurtă rută până la destinație.Dar timpul economisit nu-ți va garanta și o călătorie de calitate. Universal valabil pentru situația următoare.

În cea mai mare parte din timp, te afli la bordul propriei tale vieți. Tu alegi dacă mergi pe scurtătură sau alegi calea cea mai lungă către obiectivele tale. Scurtătura te poate pune în fața lucrului împlinit, dar nu întotdeauna e și cea corectă. În timp ce, drumul lung chiar dacă e mai anevoios, cu piedici și obstacole, poate fi presărat cu persoane sau situații, care să te ajute în demersul tău.Uneori, e posibil ca viața ta să ia o turnură bruscă și să fii nevoit să o redresezi cu resursele rămase.Să te avânți prin șerpentine, să încetinești pasul pentru a admira drumul parcurs, să evidențiezi punctele cheie pentru a realiza o hartă a evoluției tale.

Dacă am realiza o combinație din cele două, ar suna cam așa: Oprește-te! Fericirea în viața ta are prioritate!

smile

Continue Reading

Citește-mă printre rânduri

CITEȘTE-mă printre randuri.Să știi ce vreau să spun și când tac, să mă regăsești, chiar și atunci când sunt pierdută printre gânduri. Învață să-mi cucerești mintea, ca pe un teritoriu, pentru a ajunge la esență și conținut. Nu lua totul în grabă, dezgolește de sens fiecare cuvant. Eu îl îmbrac în mister, la granița dintre rațional și eter. Nu e nevoie să porți armură, dar ai grijă ce lași în urma. Nu invada un spațiu, ce nu-ți aparține, doar pentru a stârni furtună și a schimba totul în ruine. Fie că, ești în trecere sau decizi să rămai, sădește ceva frumos. Însă, nu mai depune efort dacă e ceva temporar. Lucrurile frumoase necesită timp, așa că nu doresc să te rețin…

Învață să mă citești printre rânduri.Să-mi cunoști privirea, atunci când nu-și mai poate găsi orizontul. Dar poate, dorind să știi totul deodată, pierzi șirul și ajungi acolo, de unde ai plecat: un gând.

Învață să mă citești, chiar și atunci când inima vorbește pentru mine.Ce-i drept, într-un ritm numai de ea știut, dar le știe cel mai bine.
Învață să mă citești, atunci când nu am cuvintele la mine și se pierd în dezordinea minții. Când vocea se pierde, ascultă-mi liniștea sufletului, vei afla mult mai multe.

Atunci când crezi că știi tot, de fapt nu ai descoperit decât o mică parte. Nu las totul la vedere, păstrez și câteva locuri sub cheie. Secretul e să știi să le descoperi.

Cum? Asta doar tu știi.

Continue Reading

Scena vieții

Poate mi-am facut prea multe filme în cap,
Crezând că unii sunt ceva, ce nu par de fapt,
Dar văd că,  viața e ca un bal mascat,
Unde măștile cad,
Imediat, cum rolul s-a încheiat.

Manipularea se face de la nivel înalt,
Nu ține de educație, ține de rang,
Banii reprezinta puterea,
Ce pentru alții e monedă de schimb,
Timpul e o unitate relativă,
Și atunci jocul va lua sfârșit.

Inimi desenate pe ziduri,
Măști în loc de chipuri,
Zâmbete doar în fotografii,
Suflete pustii.

Drumuri ce duc oriunde,
Acasă sau prin îndepărtata lume,
Dar niciunul, care să ducă către mine,
Mi-am pierdut pașii, aflându-te pe tine.
Mă reconstruiesc piesă cu piesă,
Dar nu voi mai fi la fel,
Prin labirintul vieții,
Caut ieșirea, lumina
De la capăt de tunel.

foto:pixabay.com

Continue Reading

Perfectul simplu

Căutam în cineva, să mă regăsesc,
Cu care să rezonez
În metafora și epitet.
Să-mi schimbe ritmul inimii,
Din mono în ambivalent,
Să capăt un sens.

Eram perfectul simplu,
Tu l-ai facut să sune complicat,
A fost mai mult decat o conjunctură,
A fost un joc dual.

Nu mă mai cunosc nici eu,
Nu mă mai știe nici timpul,
Poate doar răsăritul
Și nopțile cu lună.

Era doar ea cu mine,
Erau nopți senine,
Acum sunt în ceață,
Înca, îmi mai luminează pașii
În pelicula numită viață.

Continue Reading

Atât de…

Atât de fragilă -i fericirea,
E ca și un fir de ață,
Dacă se rupe, îl înozi
Și o iei de la capăt.

Atât de neprevăzută- i viața,
Ca și când ai merge pentru prima oară,
Cazi, te ridici
Și mai încerci o dată.

Atât e de nedrept,
Când dai cu însăși viața piept
Și-i aflii fețele cele mai ascunse
Și colțurile cele nepătrunse.

Atât de e de firav,
Nisipul din clepsidră,
Timpul curge în derivă
Și nu se oprește,
nici măcar o clipă.

Atât de efemer e totul,
Când ai toți pionii, se termină jocul.
Daca ai putea, să te întorci la start
Însă zarul a fost deja aruncat,
Să schimbi regulile,
Să joci după un alt plan.

sursa foto: pixabay.com

Continue Reading

Pe cărări de munte

Pe cărări de munte,
Pe pantele abrupte,
Hauri și prăpăstii,
Codri anostii.

Arbori falnici străpung
Cercuri de lumină,
Susurul unui râu e fundal
Pentru liniștea deplină.

Masive stâncoase,
Rocă și piatră
Ascund în ele,
Pagini de istorie sedimentată.

Din frânturi de crengi,
Mă reconstruiesc în ramuri.
Din ape repezi,
Curg în valuri.
Din izvor secat,
Mă prefac în susur lin,
Ce se strecoară printre
Pietriș și alcalin.

Și-mi caut drumul,
Alunec printre pietrele cu duiumul
În linie dreaptă sau în șerpentine,
Caut o cale, mă caut pe mine.
Rătăcind prin pădurea de granit,
Nu caut frunze de argint,
Nici floare de nu ma uita,
Caut doar viața
în orice formă a sa.

Continue Reading

Am ales să fiu învingător

învingător

Să găsești puterea să zâmbești,

Chiar și atunci când simți că te prăbusești.

Când liniștea se sparge de cei 4 pereți

În ecouri reci.

Să nu înceți să speri,

Că mâine va fi mai bun ca ieri,

Iar azi ,oricât de umbrit

Drumul îți va părea,

Să ai încredere în șansa ta.

Nu renunța când muntele ți-e obstacol,

Ci, mergi pân’ la capăt.

Perdeaua de nori nu e doar pentru visători,

Ci și pentru acei învingători,

Care văd dincolo de ea

Și știu că în viață , soarele răsare,

Chiar și după vremea rea.

Ce pot face cănd,

Mii de ganduri nu-mi dau pace

Se rostogolesc, vin de-a valma,

Nu le găsesc începutul, nici sfârșitul

De parcă, s-au certat cu timpul.

Dar caut mai adânc,

Am făcut cu sufletul un legământ.

Mulțumind pe alții, m-am uitat pe mine,

Toate au un preț în viață,

Însă, învată să te respecți mai întâi pe tine.

Oamenii vin șî pleacă, nefiind responsabili de ce lasă în urma lor,

O parte din rai sau doar ruine.

Stări condradictorii,duc o luptă cu mine, 

Confuzie, lipsă de sens,

Mă adaptez din mers.

Obișnuiam să cred că altora le-ar păsa,

Dar m-am înșelat, în naivitatea mea,

Că ei ar pune preț ca și mine,

Pe fapte și realitate, nu pe vorbe puține.

Uneori, trebuie să înaintezi și singur,

Prietenia, în ziua de azi e un cuvânt aruncat la întâmplare,

Nu oferi nimic, ca și cum li s-ar cuvine,

Așteptând să primești, atât cât ești dispus să oferi,

Te vei dezamăgi pe tine.

Continue Reading