Cine sunt eu?

Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.

Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri,dar
mă lovesc doar de măști în mulțime.

Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce unește, dar și dezbină
Ține de obișnuință sau de rutină?

Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri și neaos .
Caut liniștea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?

Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preț ține doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-și proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.

| 15 septembrie 2017 |

Continue Reading

Perfectul simplu

Căutam în cineva, să mă regăsesc,
Cu care să rezonez
În metafora și epitet.
Să-mi schimbe ritmul inimii,
Din mono în ambivalent,
Să capăt un sens.

Eram perfectul simplu,
Tu l-ai facut să sune complicat,
A fost mai mult decat o conjunctură,
A fost un joc dual.

Nu mă mai cunosc nici eu,
Nu mă mai știe nici timpul,
Poate doar răsăritul
Și nopțile cu lună.

Era doar ea cu mine,
Erau nopți senine,
Acum sunt în ceață,
Înca, îmi mai luminează pașii
În pelicula numită viață.

Continue Reading

Retrospectiva în iubire

Ca o retrospectivă, la tot ce a fost,
Inima te știe, pe de rost.
Mi te cântă,
Ca o notă, în octavă,
Îmi ești, când pulseu de tensiune,
Când atingere gravă.

În suflet, mi te strecori,
Vii, aprinzi fiori,
Îți cauți un loc,
Pui stăpânire pe tot,
Apoi lași în urmă, o elipsă,
Ansamblez la loc, piesele lipsă…

Și atunci când tac,
Nu știi, de fapt,
Ce războaie se duc în mine,
Iar când respir,
Simt parfumul tău în oricine.

Atunci când pășesc,
Merg pe urma pașilor,
Ce cândva, duceau către tine.

Atunci, când gândesc,
Mintea îmi spune despre tine
Și atunci, când privesc,
În fiecare chip te regăsesc.

Si-mi bat în fereastră,
Lumini și umbre,
Un sunet al tacerii,
N-are cine sa-l asculte.

 

Continue Reading

Sens pierdut

Și cum pot fi,
Când nu mă am pe mine
Și cum pot ajunge,
Când nu mai pot distinge.
Între cum eram și cum sunt,
Între ce-am avut și ce-am pierdut,
Între ce drepte paralele ma aflu,
Arunc busola, pierd ceasu’.
E o noțiune de loc și de timp,
Intersecția e între + si – infinit.
Toate, ca toate,
Dar harta vieții nu are coordonate.
Te pierzi pe un drum,
Îi cauți sensul,
Îți vezi doar umbra,
Ghidându-ți mersul.

 

Continue Reading

Simțuri

Și văd, ceea ce alții nu văd,
Simt, mai mult decât arăt.
Mă îmbrac în nepăsare,
Am deja prea multe întrebări,
Care-mi dau eroare.

Aud și liniștea apăsătoare,
Chiar și când zgomotul din mintea mea,
Țipă mai tare.
Sunt unde de frecvență joasă,
Mă ridică, mă lasă.

Ating fericirea , apoi mă prăbușesc în angoasă,
Miros flori de gheață,
Pe când, atunci, gustam din nectar,
Scot la lumină,
Sentimente mototolite
Din al inimii buzunar.

Continue Reading

Șansă la fericire

șansă

Oare mai merit,
O ultimă șansă la FERICIRE,
Mă intreb:
Cu ce-am greșit,
De-am strâns în suflet
Doar TRISTEȚE și amăgire.

În suflet am
Doar ploaie și vânt,
Lacrimi reci adun,
În palmă le strâng,
NORII să-i alung,
SOARE să aduc,
Din nou, în viața mea.

O furtună de sentimente,
Într-un suflet, care nu mai știe
ce simte, e pustiu,
Oare mai poate să reziste
La asemenea trăiri.

Mă simt o floare
Fără parfum,
Un cer fără soare.
Mă simt o pasăre,
În al ei zbor,
Un curcubeu incolor.

Orice s-ar Întâmpla,
Sufletul e imun,
E ca un scut
A învățat să spună nu,
Să nu cedeze primul.

În tonuri de gri,
Așa văd viața mea.
Mă învălui în umbre,
Mă pierd printre nori,
Totul în jur e uni și monocrom.

Într-un colț de suflet,
Am păstrat o fârâmă de speranță.
Într-o zi am să pot zâmbi. din nou
Am încrederea:
De mâine voi fi un alt om.

Ce înseamnă tristețea,
Nu voi am mai ști,
Cum e să suferi,
Vor rămâne niște amintiri.
Doar urmele rămase în suflet,
Mă vor dezgoli.

Acum vreau
să eliberez un suflet,
Ce ani prizioner l-am ținut,
Să-mi aducă fericirea,
Un sentiment mie, necunoscut.

© Diana Niță, 2013

Continue Reading

Pe cărări de munte

Pe cărări de munte,
Pe pantele abrupte,
Hauri și prăpăstii,
Codri anostii.

Arbori falnici străpung
Cercuri de lumină,
Susurul unui râu e fundal
Pentru liniștea deplină.

Masive stâncoase,
Rocă și piatră
Ascund în ele,
Pagini de istorie sedimentată.

Din frânturi de crengi,
Mă reconstruiesc în ramuri.
Din ape repezi,
Curg în valuri.
Din izvor secat,
Mă prefac în susur lin,
Ce se strecoară printre
Pietriș și alcalin.

Și-mi caut drumul,
Alunec printre pietrele cu duiumul
În linie dreaptă sau în șerpentine,
Caut o cale, mă caut pe mine.
Rătăcind prin pădurea de granit,
Nu caut frunze de argint,
Nici floare de nu ma uita,
Caut doar viața
în orice formă a sa.

Continue Reading

Echilibru

Îmi inunzi mintea , ca un cântec în Do Major,
Îmi invadezi fiecare celulă , fiecare atom,
Te simt în bătăi de inimi pe minut,
Te respir în aerul pur.

Mă ridici de la pământ,
dar mă și cobori,
Mă menții în echilibru,
cum fac anii cu timpu’,
Mă rescrii la perfectul simplu,
mă povestești în linii ample,
Mă desenezi ambiguu.
Mă porți în brațe,
Mă alungi , mă-ntorc ca un boomerang,
Mă chemi, înod speranțe
Și-apoi dispar.

© Copyright diananita.ro

Continue Reading