Cine sunt eu?

Cine sunt eu în lipsa ta,
Când inima mea e ca un pendul,
Între a te pierde sau a te afla.

Cine sunt eu în lipsă de mine,
Când caut chipuri,dar
mă lovesc doar de măști în mulțime.

Cine-s eu în trecerea timpului,
Un om sau doar o umbră-n amprentele zidului,
Ce unește, dar și dezbină
Ține de obișnuință sau de rutină?

Cine-s eu, atunci când nu mă recunosc,
Imagine proiectată de trăiri și neaos .
Caut liniștea în haos,
Dar mă afund mai mult,
Doar simplu exist sau chiar sunt?

Cine sunt eu într-o lume imperfectă,
De valori defectă,
Al cărui preț ține doar de etichetă,
Un inadaptat(ă) ce-și proiectează propria lume,
Ca un arhitect, într-o machetă.

| 15 septembrie 2017 |

Continue Reading

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aștern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt ușor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben și portocaliu,
Pierd din culoare,
precum și cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e și acum, era și atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
și deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieții nu-i etern.

Așa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia , cum îmi inundă trupul,
Așa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.

Continue Reading

Scena vieții

Poate mi-am facut prea multe filme în cap,
Crezând că unii sunt ceva, ce nu par de fapt,
Dar văd că,  viața e ca un bal mascat,
Unde măștile cad,
Imediat, cum rolul s-a încheiat.

Manipularea se face de la nivel înalt,
Nu ține de educație, ține de rang,
Banii reprezinta puterea,
Ce pentru alții e monedă de schimb,
Timpul e o unitate relativă,
Și atunci jocul va lua sfârșit.

Inimi desenate pe ziduri,
Măști în loc de chipuri,
Zâmbete doar în fotografii,
Suflete pustii.

Drumuri ce duc oriunde,
Acasă sau prin îndepărtata lume,
Dar niciunul, care să ducă către mine,
Mi-am pierdut pașii, aflându-te pe tine.
Mă reconstruiesc piesă cu piesă,
Dar nu voi mai fi la fel,
Prin labirintul vieții,
Caut ieșirea, lumina
De la capăt de tunel.

foto:pixabay.com

Continue Reading

Sens pierdut

Și cum pot fi,
Când nu mă am pe mine
Și cum pot ajunge,
Când nu mai pot distinge.
Între cum eram și cum sunt,
Între ce-am avut și ce-am pierdut,
Între ce drepte paralele ma aflu,
Arunc busola, pierd ceasu’.
E o noțiune de loc și de timp,
Intersecția e între + si – infinit.
Toate, ca toate,
Dar harta vieții nu are coordonate.
Te pierzi pe un drum,
Îi cauți sensul,
Îți vezi doar umbra,
Ghidându-ți mersul.

 

Continue Reading

Atât de…

Atât de fragilă -i fericirea,
E ca și un fir de ață,
Dacă se rupe, îl înozi
Și o iei de la capăt.

Atât de neprevăzută- i viața,
Ca și când ai merge pentru prima oară,
Cazi, te ridici
Și mai încerci o dată.

Atât e de nedrept,
Când dai cu însăși viața piept
Și-i aflii fețele cele mai ascunse
Și colțurile cele nepătrunse.

Atât de e de firav,
Nisipul din clepsidră,
Timpul curge în derivă
Și nu se oprește,
nici măcar o clipă.

Atât de efemer e totul,
Când ai toți pionii, se termină jocul.
Daca ai putea, să te întorci la start
Însă zarul a fost deja aruncat,
Să schimbi regulile,
Să joci după un alt plan.

sursa foto: pixabay.com

Continue Reading

Metamorfoză

Și nu știu ce doare mai tare,
Să respiri aer sau să fii floare,
Să fii intoxicat sau rupt,
Să plutești în văzduh sau să fii înfipt în pământ.

Și nu știu dacă metamorfoza e o stare,
O condiție sau o cale de evadare,
Să fii sau să nu fii
Pe cerul cuiva o stea sau
O bucată lipsă din inima sa.

Și nu știu ce trec mai rapid,
Secundele pe ceas
Sau oameni prin timp.
Și nu știu ce e mai bine,
Să fii… o frunză în vânt
Sau un trecător pe acest Pămant.

Și nu știu ce rănește mai mult,
Să te pierzi încercând,
Să fii scânteie pentru foc,
Să fii spin pentru trandafir sau
Abrupt pentru floarea de colț.

Dar nu știu…
Să mă prefac că nu mai simt,
Doar pot,
Să mă transform, aripi să prind,
Să mă îndepărtez și să renasc
Din pustiu.

Continue Reading

Zilele ce vor urma…

Nu știu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu știu cum și nu știu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabușite și durere mascată,
Războaie și mascaradă.

Atâta ură, fără masură ,
lupte de stradă.
Atâta violență,
Uităm că suntem frați,
A patriei mamă.

Ne sfâșiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alții,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.

Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternați
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuși de puțin.

Creiere îmbibate de otravă,
Sub anestezie totală,
Ne vindem sufletele pe tavă.

Hipnotizați,
Avem o imagine distorsionată a realității ideale
Puși la zid,
Ni se pune lacăt pe cuvinte,
Ce devin arme letale.

Minți murdare alimentate cu răutate,
Spulberă vise, ucid suflete nevinovate.
Încătușați de adevăr,
Puși la pământ de minciună,
Nu mai avem putere să răzbim
Zilelor de pe urmă.

Zilele ce vor urma, se scriu deja,

Totul ține de timp,
Pioni în mâinile propriului destin,

Cădem, ne lovim,

dar nu renunțăm până reușim.

Continue Reading