Am luat arta la socoteală și am pus iubirea la îndoială

prin caietul de mate
“Dacă minus cu minus fac plus, atunci legea dragostei mele e defect + defect”,
dar tot au rămas spații necompletate
Cine m-a făcut defect…defect la inimă
” Adunam, scădeam inimi și-mi dădea
Că jumătatea mea lipsă e inima ta.”
Încă nu i-am aflat limitele.Tind spre – sau + infinit?
“Nu mai am limite, le-am depășit de mult”
Nu prea am avut matematica la inimă, dar se pare că matematica în iubire dă alt rezultat.Uneori, ieșeam pe plus, alteori pe minus.
“Eu sunt tot pe minus, de când m-ai sedus”
și am pus geografia în iubire
“Continentele nu mai vor să se unească…”
Distanțele ne despart. Eu pe un continent, tu pe un altul, la mijloc Atlanticul.
“De la Polul Nord vreau să ajung la Polul Sud.”
E frig, a înghețat și sufletul în mine. Se desprind blocuri și plutesc pe lacul format din lacrimile căzute. Nu aștept încălzirea globală, îmi “fac” foc în suflet pentru a traversa lumea la Polul Sud.
m-am oprit și la ora de pictură
“În tabloul vieții mele aveam nuanțe de gri / de când te-am văzut , mintea mea te pictează zi de zi./ tu ai adus culoare, dar se pare că nu știi”
Rezultatul final:
“Lumea mea e desenată în creioane colorate.”
Cum se împletește biologia cu iubirea:
“Am fluturi în stomac, de când am dat de tine”
am studiat-o și din punct de vedere anatomic
“Să mă săruți dulce, dulce până la sânge”
am dus și războaie cu inima… pagini de istorie universală…doar că am folosit ca și arme dragostea, ce s-a preschimbat în gloanțe oarbe
“Pentru ochii ăia verzi, aș pierde războaiele, învinsă aș sta în fața ta…”
Legea atracției ca la Fizică
“Cum de extremele se atrag, când merg în zig-zag”
Ce de reacții… ca la Chimie, dar fără oxigen
“Între noi nu mai e nimic, nici măcar aer”
Dar tot rămânem conectați
“La cât de mult ne scriem, se blochează internetul”
M-am blocat la un articol din Drept(ul) iubirii:
“Sunt acționar majoritar pe toată durerea ta”
Am cerut nota de plată la Contabilitate
“Pentru tot ce nu mi-ai spus, pentru ce n-ai auzit
Pentru nopțile în care ai spus că vii și n-ai venit
Pentru mii de zâmbete pe care nu le-am zâmbit
Pentru tot ce n-ai facut, astăzi vei plăti…
O achit la Finanțe, ca impozit pe iubire
“Toate nopțile, vinul și mesajele
Insomniile”
Dar eu cu ce mă aleg?
“Ți-ar lua și ce n-ai și te-ar face dator”
La ce rezultat am ajuns?
Am dat tot, dar încă n-ai văzut nimic

Sfârșit. Va continua…

 

Continue Reading

Suflet în mentenanță

Sufletul mi-e pe jumătate gol,
Încerc să cresc nivelul,
Dar răman tot la demisol.
Blocat între parter și primul etaj,
Supraviețuirea rămâne un act de curaj.
Mai înghit un pahar de cuvinte,
Mă întorc la locul de dinainte.
Se afundă în propria substanță,
Dar lipsit de conținut,
Unii preferă scările,
Alții aleargă spre lift.
În stare de goliciune sau preaplin,
Se alimentează din paharul cu venin,
Secat și intoxicat, mai ceva ca
Gazul rarefiat din sticlele de vin.
Îi dai din nou comandă,
Dar nu-ți răspunde în timp util,
Ai uitat că l-ai lăsat în mentenanță,
Pe interior, aproape stins.
Repeți din nou aceeași acțiune,
Sperând la un alt rezultat,
Dar îl găsești tot acolo,
unde l-ai lăsat,
Oscilând între up and down.
Continue Reading

Cine sunt eu?

cine sunt eu

Cine sunt eu?

Când suntem puși față în față cu întrebarea: “Cine ești?”, instinctiv avem răspunsul pregătit, de forma: Sunt medic, sunt manager, sunt inginer etc. Dar stai puțin, eu nu te-am întrebat “CE ești?”, ci “CINE ești?“. E mai mult decât atât. Nu funcția te definește ca și om, ci ceea ce ești tu cu adevărat. Cunoaște-te sau lasă-te cunoscut!

Pentru unii, o carte deschisă. Pentru alții, un cufăr cu lacăt. Depinde de cititor.
“M-am prăfuit ca o carte pe raft”
uneori am cuprins, câteodată te las pe tine să-i găsești titlurile, în timp ce mă citești printre rânduri, pagină cu pagină sau poate începi cu finalul. Cum facem mai toți, de altfel. Nu avem răbdarea sau timpul necesar, să urmăm pașii firești. Prolog, conținut și epilog. M-ai citit pe sărite și tot tu zici că n-ai înțeles, mai nimic.
Apoi, cum m-ai ales: după copertă sau după conținut. Desigur, mă aștept să-mi răspunzi, după copertă.În cele mai multe cazuri, poate așa aș proceda și eu, dar nu însă și la oameni. Mi se pare firesc, să nu alegi o carte prăfuită de pe raft în detrimentul uneia cu o copertă, din aceea de-ți ia ochii. Acel ambalaj strălucitor care îmbracă totul, chiar și un conținut ieftin. Dar ce contează interiorul, dacă imaginea exterioară e cea care vinde?

“Nici nu mai știu cine sunt, de fapt..”
M-ai uitat acolo, într-un colț, acoperită de incertitudini, prăfuită de minciuni și vorbe frumoase. Mi-ai lăsat semn, la capitolul fericire, mi-ai îndoit pagină cu pagină, iar la sfârșit ai trasat linii pe scoarța sufletului.

Sunt dependentă (” …cine sunt eu fără tine”)
Mi-am creat o dependență, un obicei de care trebuie să mă dezvăț. Trăiesc și mă las ghidată de inimă, într-o lume rece, rațională. Mereu, am ales căile dependente de emoție și sentiment. Tindeam să cred că sensul e ambivalent.De cele mai multe ori, era sens unic, ce proiectam în lume, nu se reflecta și către mine. Dependentă de lucrurile frumoase, pe care am ales să le văd și în oameni care nu merită.Chiar și în tot răul să găsesc acel “puțin” bun. Însă, în modul rațional, societatea caută să scoată la lumină acel minus din “tot” acel bun, chiar îl și amplifică cu vocea lumii.

Dar și independentă... “uite cum mă rup de tine”
Acea dependență, familaritate cu care ajungi să te obișnuiești, de care te agăți, încât dacă i-ai da drumul, simți că pierzi și o parte din tine.Prinsă într-o dependență nocivă, care te stinge pe dinăuntru cu vorbe grele. Îți dorești să rupi lanțurile acestei dependențe, dar trebuie să găsești veriga slabă, să tai “răul” , direct de la sursă.

Sunt prizioneră a trecutului, dar privesc către viitor
“Azi sunt încă sclava ta, dar de mâine, promit voi fi altcineva”
Încă, mă mai simt prinsă în mâinile trecutului.Vreau să mă eliberez, dar mereu e acel ceva, care stă undeva la granița dintre trecut și prezent.Totuși, am speranța că de mâine, ceva se va schimba. Nu în totalitate, dar măcar se va observa o tendință de progres.

Sunt într-o continuă redescoperire
“Încă mă caut, de unde m-ai lăsat”
Dar de fapt, unde și când m-am pierdut, în ce circumstanțe? Dă-i timp timpului. I-am dat și? El mi-a înapoiat doar fragmente, bucățile care nu se potriveau. Eu le iau și le reconstruiesc, ca într-un puzzle, dar simt că am pierdut înșiruirea lor logică. Vin random.

Sunt puternică
“Sunt tare. Îmi tot spun mereu, dar tot mă doare”
Sunt eu cea reală, cu vulnerabilități și slăbiciuni. Cea care încearcă, abandonează și se lovește de ziduri. Acel ziduri mute, care stau între noi și nu doar că, ne împiedică să ne “atingem” sufletele, iar mai apoi trupurile, dar ne îndepărtează și ne proiectează la metri distanță de sinele nostru.

Sunt EU cea de azi și noua EU de mâine
“Cine sunt azi, ce voi fi mâine?”
Nu sunt și nici nu am să fiu o carte de “împrumut“, pe care o abandonezi după ce i-ai citit doar titlul, nu și povestea. După ce îmi aparțin din nou, înlătur praful și lustruiesc o nouă EU, cea de mâine.Paginile de ieri nu le-am rupt, le-am dat deoparte.

O întrebare pe atât de simplă, pe atât de complicată.  Tematica piesei se raportează atât la nivelul psihologic și totodată la cel afectiv, condiționându-se unul pe altul. Mesajul piesei este redat prin elemente de dans și coregrafie, care pun sub lumină o întrebare existențială: “Cine sunt eu?” Prin dans, se accentuează dramatismul și intensitatea trăirilor interioare.
Până acum, m-am oprit la alții. Poate e momentul să mă opresc și la mine. De câte ori? De câte ori va fi nevoie.Abia atunci, când voi ști cine sunt eu, voi putea clădi ceva durabil. Atâta timp, cât fundația e vulnerabilă, ceea ce se încearcă a se construi, nu va avea rezultatul scontat.

Când ți-ai acordat câteva momente, să afli răspunsul la această întrebare?
Poate te ajută starea și background-ul piesei.

Continue Reading

Dragostea la schimb

Am iubit cu foc,
Încât, am făcut cu sufletul negoț,
Am dat atât de mult, pe așa puțin,
Încât, simt că nu-mi mai aparțin.

Eu îmi doream o constantă,
La tine, totul era variabil,
Precum fluctuațiile la bursă sau
Rezultatul dintr-un act contabil.

Am dat dragostea la schimb,
Am plătit cu fericire și încă cât,
Dar am primit-o ramburs ,
Mototolită într-un plic.

Am încercat să pun lucrurile în balanță,
Dar nu găsesc starea de echilibru,
De ce parte atârnă firu’,
Ce odată lega destine,
Era doar linie subțire,
Între mine și tine.

Nu știu dacă a fost dragoste
Sau doar ideea de iubire,
Am convertit sentimente, intens trăite
În lacrimi de dor și inimi rănite.

Acum e pustiu, precum Sahara,
Curg ploi în rafală, încât
ar fi geloasă și Niagara.
E dulce, dar mai amar ca sarea,
Ar da faliment și munții Himalaya.

Continue Reading

Mi-ai dispărut…

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ți-am oferit spațiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.

Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ți-am dat noi valențe
Și culori de nedescris.

Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, șters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu’
Într-un ritm de vibrato.

Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.

Mi-ai dispărut ca și nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te știu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.

Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reușit să te scot,
Dar lași urme adânci,
Nu privești înapoi și fugi.

Mi-ai dispărut din suflet,
Și nu plăteai chirie,
Am oferit în avans și
Tot eu, am ieșit pe datorie.

Continue Reading

Citește-mă printre rânduri

CITEȘTE-mă printre randuri.Să știi ce vreau să spun și când tac, să mă regăsești, chiar și atunci când sunt pierdută printre gânduri. Învață să-mi cucerești mintea, ca pe un teritoriu, pentru a ajunge la esență și conținut. Nu lua totul în grabă, dezgolește de sens fiecare cuvant. Eu îl îmbrac în mister, la granița dintre rațional și eter. Nu e nevoie să porți armură, dar ai grijă ce lași în urma. Nu invada un spațiu, ce nu-ți aparține, doar pentru a stârni furtună și a schimba totul în ruine. Fie că, ești în trecere sau decizi să rămai, sădește ceva frumos. Însă, nu mai depune efort dacă e ceva temporar. Lucrurile frumoase necesită timp, așa că nu doresc să te rețin…

Învață să mă citești printre rânduri.Să-mi cunoști privirea, atunci când nu-și mai poate găsi orizontul. Dar poate, dorind să știi totul deodată, pierzi șirul și ajungi acolo, de unde ai plecat: un gând.

Învață să mă citești, chiar și atunci când inima vorbește pentru mine.Ce-i drept, într-un ritm numai de ea știut, dar le știe cel mai bine.
Învață să mă citești, atunci când nu am cuvintele la mine și se pierd în dezordinea minții. Când vocea se pierde, ascultă-mi liniștea sufletului, vei afla mult mai multe.

Atunci când crezi că știi tot, de fapt nu ai descoperit decât o mică parte. Nu las totul la vedere, păstrez și câteva locuri sub cheie. Secretul e să știi să le descoperi.

Cum? Asta doar tu știi.

Continue Reading

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aștern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt ușor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben și portocaliu,
Pierd din culoare,
precum și cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e și acum, era și atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
și deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieții nu-i etern.

Așa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia , cum îmi inundă trupul,
Așa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.

Continue Reading

Perfectul simplu

Căutam în cineva, să mă regăsesc,
Cu care să rezonez
În metafora și epitet.
Să-mi schimbe ritmul inimii,
Din mono în ambivalent,
Să capăt un sens.

Eram perfectul simplu,
Tu l-ai facut să sune complicat,
A fost mai mult decat o conjunctură,
A fost un joc dual.

Nu mă mai cunosc nici eu,
Nu mă mai știe nici timpul,
Poate doar răsăritul
Și nopțile cu lună.

Era doar ea cu mine,
Erau nopți senine,
Acum sunt în ceață,
Înca, îmi mai luminează pașii
În pelicula numită viață.

Continue Reading

Acordă-mi inima

Să-mi cânți o serenadă sub balcon,
Să-mi acorzi inima, să bată la unison,
Să fim pe aceeași lungime de coardă,
Să mă mângâi în terță, să mă seduci în octavă.
Să mă alinți in SI Bemol, să mă încălzești c-un semiton,
Să-mi fii refren de dor.
Să ne sincronizam pe portativ,
Eu, un simplu amator,
tu, un talent nativ.

 

Continue Reading