Suflet în mentenanță

Sufletul mi-e pe jumătate gol,
Încerc să cresc nivelul,
Dar răman tot la demisol.
Blocat între parter și primul etaj,
Supraviețuirea rămâne un act de curaj.
Mai înghit un pahar de cuvinte,
Mă întorc la locul de dinainte.
Se afundă în propria substanță,
Dar lipsit de conținut,
Unii preferă scările,
Alții aleargă spre lift.
În stare de goliciune sau preaplin,
Se alimentează din paharul cu venin,
Secat și intoxicat, mai ceva ca
Gazul rarefiat din sticlele de vin.
Îi dai din nou comandă,
Dar nu-ți răspunde în timp util,
Ai uitat că l-ai lăsat în mentenanță,
Pe interior, aproape stins.
Repeți din nou aceeași acțiune,
Sperând la un alt rezultat,
Dar îl găsești tot acolo,
unde l-ai lăsat,
Oscilând între up and down.