Goliciune

Îmi defrișezi sufletul,
Mă golești de conținut,
Îmi trasezi urme pe piele,
Îmi imprimi răni pe trup.

Sapi tot mai adânc,
Dar locul e deja secat,
Aduni ce ai lasat în urmă ,
Doar negură și praf.

Mi-au rămas rădăcinile,
Înfipte-n pământ,
Aștept ploaia să mă ude,
Să mă vad, iar crescând.

Să dau viața din pustiu,
Să renasc, să nu mai fiu
O carte deschisă , fără prefață,
Un suflet, ce-l declar proprietate privată.

Ce- i ce vor să mă cunoască,
Să mă aștepte la poartă,
Pentru cei ce vin neinvitați,
accesul e denied.