Fericire efemeră

Până într-un timp,
Te pictam în culori,
Dar tu ai stropit cu noroi,
Ceva ce eu numeam artă.
Acum privești la ceea ce,
poeții numesc natură moartă.
Și are o frumusețe aparte,
Pentru cine cunoaște.
Statică, poate transmite mai multe,
decât omul prin cuvinte.

Noroiul se spală, însă urmele persistă,
E ca și cum ai scrie pe suflet,
Cu o mină, deja tocită.
Cum nu există buton de rewind,
Nici undo sau radieră,
Înrămez opera la capitolul fericire efemeră.