Cine și cui vinde un sistem de boxe Edifier?

Cine și cui vinde?
O întrebare esențială în procesul de vânzare-cumpărare. Dacă în ceea ce privește vânzătorul știm deja, Edifier, rămâne să ne lămurim care e profilul cumpărătorului.
Cumpărătorii sunt diverși, așa că trebuie să ne adaptăm “discursul” pentru fiecare categorie în parte. Se mai întâmplă, să ți se vândă gogoși, dar cu muzica nu prea rezonează.De asemenea, să-ți fie prezentat produsul îmbrăcat într-o poleială strălucitoare, pentru a te concentra pe imaginea sa de ansamblu, nu și pe ce calități tehnice are. Prea multă tehnică cam strică, așa că mai bine schimbăm registrul pe aspectele practice și utile la casa omului.De data aceasta, voi fi vânzător de muzică.Să vedem, dacă ne prinde și acest rol.
– Bună ziua!
-Bună ziua! Ce v-a adus la noi, în magazin?
-Vântul reducerilor
-Cu ce vă putem ajuta?
-Aș dori un sistem audio, dar sunt indecis în privința acestuia. Ce mi-ați recomanda?
– Depinde ce anume căutați la acest produs.
-Caut multe, dar găsesc puține pe gustul meu.
-Înțeleg. Cum ar trebui să arate?
-Elegante, dar compacte. Să se remarce prin design.
– Îmi place ce aud.Înseamnă că recomandarea noastră va suna bine pentru dvs. Vă prezentăm boxele Edifier S2000Pro.
– Ochi și urechi…dar cel mai bine, s-ar preta o demonstrație.
– Desigur, doar să le conectez la o sursă de energie. Gata!
– Mhm…sună profi.
-Cu conexiunile, cum stăm?
-Mai mult decât bine.Multiple: optic, coaxial, aux, balance și Bluetooth.
– Promițător.
– Tot ne-am setat pe partea tehnică. Despre egalizatorul de sunet, ce-mi puteți spune?
– Se poate alege, după preferințe: vocal, monitor, clasic și dinamic.
-Din ce observ, nu vă arătați prea “dinamic” în a vă exprima părerea “vocal”.


-Momentan, merg pe clasic: pun în balanță opțiunile și după, le proiectez în “monitor”.Ca să fiu sincer, nu prea m-ați convins, de ce să aleg sistemul audio Edifier, în detrimentul altuia.
– Acest produs încorporează la un loc mai multe atu-ri: Design, sunet, calitate, eleganță și un aspect luxos. De ce să faceți excepție de la unul, când vă puteți bucura de toate, în același sistem.
-…de valori. Le-am putea spune și astfel. Pe acestea și nu numai, se bazează Edifier în realizarea produselor sale.
-Dar să punem punct și pe tehnologie... au ceva în comun?
-Sistemul include un planer magnetic, pentru o experiență acustică excelentă.De asemenea, îmbină stilul clasic cu accente moderne.
-Cum ați descrie această experiență?
-Puternică, datorită celor 130 watt și bass-ului de 5.5” cu diafragma din aluminiu.
-Până aici, mi-e destul de clar. Sper ca și difuzoarele, să emită la fel sunetul.
-Desigur, claritatea e alt punct forte al lui S2000Pro.

-E momentul să luăm o decizie. Din toate informațiile asimilate, îmi dau seama că merită, să investesc într-un astfel de sistem.Însă, a lipsit ceva.
-Ce anume?
-Puterea de convingere. Fiți mai siguri și mai fermi pe argumentele prin care susțineți un anumit produs. Nici tonul nu a fost chiar adecvat, nu denotă prea multă siguranță.Ca să plusez, pe partea de online, v-aș recomanda să realizați niște clipuri cu prezentările acestora, precum și cum ar facilita experiența muzicală sistemele Edifier.
– Mulțumim pentru opinii! Vom avea în vedere aceste aspecte. Contează pentru noi, feedback-ul primit din partea clienților.
– Până la urmă, care e decizia finală?
– L-am pus în coș. Pot plăti cu muzică sau cu note? (se amuză)
– Au și banii, sunetul lor…în banc(note)
– Achit cu numerar, că tot au (nume)(rar) E di fier, pe moldovenește s-ar traduce: sunet de fier sau nu?
-Le mai supunem la probe…între-timp
-La revedere!
-O zi bună! Vă mai așteptăm!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

 

Continue Reading

Primii pași pe tărâm american cu Work &Travel

Work & Travel

Bun găsit!

Am o geantă plină cu vise…la un moment dat o să devină neîncăpătoare, așa că m-am gândit să mai scot din ele. Să le mai triez, să le împachetez mai bine, să văd ce oi mai face…le agăț de o oportunitate în culori americane.
Nu știu, dacă e tonul potrivit, dar drumul nu prea e bătătorit până în America.Lasă că nici pe Lună, nu era până când a fost primul curajos. Deci, avem șanse să ne teleportăm până acolo? Încă nu s-a inventat tehnologia aceasta, așa că rezum la ce posibilități am.
Am citit zilele acestea un anunț despre Work & Travel Vacanțe Speciale. În linii mari, știam cum stau lucrurile. Însă, mi-am zis că trebuie să mă documentez, mai în amănunt.Ce și când, cât și cum?
Hai că mă duc să pregătesc valiza și povestim după…mai întâi să văd unde mi-am rătăcit viza. Era pe aici, pe undeva. Stiți cum e atunci când ai mare nevoie de un lucru și degrabă nu-l găsești? Cu siguranță! Dar se întâmplă și reversul medaliei, să nu ai nevoie de acel ceva și să se afle la un metru de tine. Ciudate potrivirile acestea sau nepotrivirile…
Până găsesc eu modalitatea potrivită de a bifa pe listă, tot ce nu doresc să scap din vedere pe teritoriul american…vă ofer o pauză…de clătite americane ca să îndulcim atmosfera.
Am auzit că s-au cam răcit lucrurile. Poate de la schimbarile de vreme sau de la oamenii timpurilor, încă nu am aflat răspunsul. Astfel, avem și haine de rezervă, în loc de busolă, mă bazez pe GPS, să nu ne rătăcim prin labirinturile ei.  Dar ieșim noi, la capăt cumva.Mai întâi, trebuie să avem de unde porni și apoi, destinația.
Aspectul cu “America, țara tuturor posibilităților”, nu o mai consider universal valabilă. M-am convins de niște lucruri. Rămân doar la stadiul de “țara pentru care e musai să ai viză pe pașaport” cu CND Vacanțe Speciale.
Fiecare experiență, o văd ca și pe o provocare. Astfel,  ca și avantaje Work & Travel nu se limitează doar la ceea ce oferă teritoriul american. E acel schimb de viziune între țări, abilități și multiculturalitatea pe care o văd ca o îmbinare de culturi și tradiții.


Doar că eu, mă pierd și în spații mici, dar în extinsa America. Am nevoie de un ghid sau ceva… Se oferă cineva? Glumeam… Sper să mă acomodez destul de rapid, dat fiind că schimbările îmi cam dau dureri de cap…ca într-un montagne-russe. Dar îmi tot repet, timp de 4 luni, voi găsi eu un mijloc să mă integrez în spațiul american.

Ce aș vizita:

Casa Albă…nu doar să schimb culorile din peisaj…dacă până acum, am văzut-o doar în poze, acum să o admir și în realitate.Ca să nu orbesc, de atâta alb, mai bine mai aduc ceva nuanțe și bling-bling din celebrul Las Vegas. Totuși, un stil de viață prea exuberant și agitat, în ceea ce mă privește.Mă dor ochii, mă dor, de lumina stelelor.Doar în trecere, prin acest spațiu, ca să nu ne orbească prea mult luxul și strălucirea.Să revenim la drumul nostru și să vedem ce mai bifam la obiective de vizitat.

Mi-am dorit să ajung într-un parc de distracții din America.Tot aminteam de montagne-russe, mai devreme.Nu prea sunt pe adrenalină, dar poate găsesc și ceva, care să nu mă dezorienteze și mai mult decât sunt, la coborâre. După ce am luat la rând câteva carusel-uri, ideile din mintea mea au început a curge în rafală, precum cascada Niagara.Bună idee! Hai și acolo! Frumos cadru, ce mai poți zice? Constat, că trebuie să mă rup de peisaj.Secundele zboară, pe mine mă ia valul și aruncă înapoi. Înapoi, la scopul cu care am venit în America: “Ne distrăm muncind!”

După periplul meu în spațiul american, m-am agățat și de un job Work & Travel…ca și Front Desk Associate. Acest program mi-a oferit și ocazia de a-mi perfecționa nivelul de engleză, să cunosc noi colegi, să împărtășim experiențe și moduri de gândire. La sfârșit de săptămână, când ne-a permis timpul am făcut și o ieșire la unul dintre restaurantele din zonă. Am mai schimbat impresii, am făcut schimb de conturi de socializare și ne-am încărcat cu forțe proaspete pentru o nouă zi.

Timpul trece…bine au fost 4 luni, nu doar câteva zile.Problema e că lucrurile frumoase se termină repede. E o experiență trecută în agenda vieții marcată în culorile steagului american. Momentan, punem punct aici, dar ne citim într-un nou articol.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!

Continue Reading

Privește dincolo de copertă

editura rao

Bun găsit! Astăzi, vă invit într-o călătorie inițiatică, un drum către origini, o redescoperire a sinelui și o căutare a propriilor valori.

Personajul în care m-am regăsit și care va fi și subiectul acestui articol e “Câinele, adevaratul meu prieten“. Prin prisma acestuia, e ca și cum m-aș creiona pe mine, un suflet de câine, în cel mai bun sens al cuvântului.Câinele îmi este corespondent, ca și animal reprezentativ, fiind născută într-un an de câine. Aproape că, lucrurile vorbesc de la sine.

Pentru a-mi regăsi sensul în viață, i-aș recomanda această carte. În momentul în care, va parcurge filele acesteia va simți că își citește propriul suflet.Va constata că valorile și trăsăturile sale rezonează, ca și cadru și context.

Precum, câinele Bailey caut să-mi descopăr menirea. Sunt acel om, pentru care iubirea nu cunoaște distanța, culoare sau alți parametri.

“Be.Here.Now”

Acestea sunt cuvintele, care mă definesc.Voi fi prezent, aici, acum, oricând vei avea nevoie de mine.Sunt prietenul tău tăcut.

Învață de la câine, să te bucuri de lucrurile simple. Pentru acesta, un prilej de bucurie e reîntâlnirea cu stăpânul său. Învață să oferi și vei primi. Faptul că te simți iubit și apreciat, dă un sens vieții. Te simt, atunci când se întâmplă ceva cu tine. Trăiesc alături de tine, atât bucuria, cât și tristețea. Poate, nu am mereu cuvintele la mine, dar sunt acolo cu prezența.

Un alt atribut al câinelui e că simte caracterul omului de lângă el. Are o intuiție bună, dar totuși preferă să vadă frumosul și în cel mai urât om, cu riscul său. E calm, îndură multe, până când se depășește limita, iar atunci îi cunoști și cealaltă față. Se aplică, doar în situații extreme.

Însă, de fiecare dată, tot eu sunt cea care încearcă să pună un zâmbet pe chipul celorlalți, să aprindă o văpaie de lumină în sufletele altora, cu toate că, poate la mine e stins și întuneric.

Filmul cărții se încheie cu un mesaj: “Cei pe care noi îi salvăm, ne salvează pe noi”. Cu această afirmație, sunt sau nu parțial de acord. Având în vedere, anumite circumstanțe, nici nu mai știu, în ce parte înclină balanța. Așa ar fi ideal, dar în ziua de astăzi, nimic nu mai e cum ar trebui să fie. Încât, eroul e pus la pământ, iar nepăsarea ridicată pe un piedestal. Când interesele sunt de ordin financiar, cuvintele sunt de prisos…

Eu în pielea personajului meu am alte interese. Eu consum artă, cuvinte, cum ar spune unii, banalități. Eu hrănesc copilul din mine, în timp ce alții l-au lăsat să moară.

Unul din citatele lui P.Picasso, se enunță astfel:“Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână un artist și după ce va crește.”Așa mă consider și eu, un suflet de artist, care își pictează trăirile colorate în lumea plină de nuanțe de gri ale adulților.

Revenind la ideea cărții, lucrurile mărunte pot căpăta valențe extraordinare, doar dacă noi permitem acest lucru. Acest aspect, îl putem observa cel mai bine la oamenii. Cei mai mulți, își găsesc consolarea în opulență și necesitatea de a avea, când totul se regăsește în simplitate.Eu am ales arta, ca și formă de exprimare. E cel mai simplu, dar totodată cel mai complex mod de a ajunge la diferite tipologii de oameni. Ea nu discriminează, se prezintă în starea ei pură. O înțelegi sau nu, ține de faptul cum te raportezi tu la viața și existență, ce scop îi atașezi.

Pentru că un suflet de câine e un suflet de artist, i-aș da întâlnire personajului la o “Cină cu Picasso”, pentru a-i putea reda intreg tabloul prin culorile sufletului.Pentru a-i picta frumusețea trăsăturilor și a le evidenția pe acelea, care stau undeva în umbră.Arta va reuși să-i pună în cea mai bună lumină, calitățile și să estompeze defectele. Totodată, va realiza că lucrurile neînsemnate se pot transforma în adevărate comori.Singura condiție e ca acestea să fie pe mâini bune pentru a le șlefui și a le da o formă.

Până data viitoare, vă las o temă:

“Cine reflectă mai bine chipul omului: fotograful, oglinda sau pictorul”

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!Î

Continue Reading

Scoate creadivul din tine. We are the answear!

În fiecare dintre noi, există o creaDIVĂ, care își crează propriul stil de a purta lucrurile.Dar cine a spus, că articolele vestimentare trebuie purtate, doar pentru ce au fost create? Schimb regula, dacă nu și perspectiva de utilizare a acestora, în situații cheie sau neprevăzute.

To close sau not too close

S1: După o sesiune de shopping pe o vreme nu prea prietenoasă, nu doar cu tine, ci și cu hainele tale, te vezi cu ceva bagaje la purtător. Pe o parte, geanta, în mână umbrela. Ușile culisante nu sunt în același timp cu tine, doar dacă grăbești pasul…doar nu vrei să fii prinsă la mijloc, cu tot cu pungile cu cumpărături.Pui umbrela la înaintare, ca să te strecori. Te aflii într-un magazin, unde ușile au închidere manuală, iar tu ai mâinile ocupate cu bagajele, cum mai închizi și ușa? Agăți mânerul ușii cu capătul umbrelei și o tragi după tine…

Ambalaj floral cu stil

S2: Se poate întâmpla, din varii motive sau pur și simplu nu aveai în program acea întâlnire, să omiți să cumperi un buchet de flori.
Românul e creadiv în toate și găsește “the answear” pentru orice problemă neprevăzută. Florile le fur împrumut de la vecina, ne înțelegem noi după, cumva.Am ales câțiva trandafiri frumoși, albi și roșii.Dacă vă întreabă ceva, voi îi spuneți că nu m-ați văzut, da? Însă, nu mă pot prezenta cu ei, în acest mod. Își va da seama, că i-am cules de pe drum. Bing! Mi-am adus aminte, că port cu mine o eșarfă. M-am gândit că s-ar preta bine, ca și ambalaj pentru florile mele. Astfel, reușesc să surprind plăcut+ un cadou încorporat: eșarfa Answear.

esarfa answear

Drumul să-ți fie presărat cu flori,
cam așa sună, unul din multele mesaje online la ceas aniversar. Eu l-am adaptat și îl folosesc pentru “ora de scuze”. Cum vine asta? Floare la ureche :)) Vă amintiți de vecina, de la situația anterioară? Și-a dat seama cine era “vinovatul” cu florile, dar am reușit să liniștesc apele în stilul meu.
Una pereche de cizme cauciuc, un buchet de flori, mult mai frumoase, decât cele “furate” și iată că am improvizat un ghiveci modern și în tendințe.

cizme de cauciuc

Umeraș creadiv

S3: Pe lângă, faptul că forma șosetei aduce cu un boomerang, aduce cu forma unui umeraș. Ce spuneți, de unul stilizat, potrivit cu starea de spirit. Se ia o bucată umeraș din lemn, plastic etc, se îmbracă cu șoseta tăiată pe jumătate, iar partea cu călcâiul va fi superior. Ar fi de preferat, ca șoseta să fie ceva mai lungă, pentru a acoperi în întregime suprafața acestuia.

sosete

Cureaua multifuncțională

S4: Tocmai, când eram pe punctul de a finaliza bagajul pentru călătorie, fermoarul cedează sub presiunea hainelor.Ce poți zice, porți și tu, o parte din vină.Dacă ai îndesat hainele, până la refuz.Timp să mai cumpăr altul, nici nu poate fi vorba…în 20 de minute trebuie să ajung la aeroport. Ce mă fac? WeAreTheAnswer, apelez la improvizație, cu ce am prin bagaj.Scot 2-3 curele Answear, pentru că sunt mai rezistente, le leg între ele și le utilizez pe post de “sistem de închidere”. Măcar, până ajung la destinație…

P.S O pot adapta și în rol de brățară mai noncomformistă, pentru a completa ținuta la o geacă de piele și o pereche de cizme cu ținte.

curea AnswearȘiretul de rezervă

S5: Nu mi-ați văzut șireturile de la perechea de adidași? Știam că le-am lăsat la îndemână… nu le-ai uitat în mașina de spălat? Ups…nu cred. Aa…am uitat, dacă nu am ochi și-n spate…bine că am șiret, în loc de elastic pentru strâns părul, iar pe celălalt l-am utilizat pentru că se stricase fermoarul la jeans și a necesitat să-l prind cumva, de ceva. N oroc că aveam bluza peste și nu apărea inestetic.

adidasi
Însă, nu ajungem la destinație, dacă nu cunoaștem toate indiciile. Ți-am lăsat un mesaj tentant in inbox. Decodifică-l!

Te provoc și pe tine să găsești un alt mod de a purta sau de a pune in valoare obiectele vestimentare. Improvizația este premiată, pe măsura stilului. Scoate creadivul din tine și împărtășeste-ți ideile însoțite de hashtag-ul #WeAreTheAnswear cu comunitatea pasionaților de fashion și nu numai.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

*pozele originale aparțin answear.ro, iar cele de față, prelucrate.

Continue Reading

Ulciorul nu merge, de multe ori, la fantana!

apa de izvor

Viața are forma ei! Însă, cum ar fi dacă ar lua forma apei? Ar fi mult mai compactă, simplificată. Totodată, ar fi ușor de purtat, prezentată într-un ambalaj frumos, dar sănătoasă pentru trup și suflet. Ca să nu ni se urce apa la cap și să ne scufundăm în gânduri, propun să menținem un echilibru în consum. Da, s-ar putea sa devină ușor acide, de la apa carbogazoasă. Astfel, aleg să o consum cu moderație și datorită “emisiilor de gaze”. Sunt deja destule în atmosferă, nu mai doresc să mai adaug și eu, câteva.

La Fântâna aduce apa de la sursă, direct la tine acasă, în forma plată și carbogazoasă. Toată îmbuteliată în noile sticle de 0,5 l. Ajută și transpirația la ceva, te ajută să elimini surplusul de apă. O fugă până supermarket și îți faci aprovizionarea. Inspiri, expiri hidratare.

apa de izvor

Sunt setată pe hidratare
Corpul uman, în funcție de vârstă conține între 65%-90% apă. Planeta noastră conține 80% apă.Totul gravitează în jurul acestui element vital: apa.Dacă am absorbi tot conținutul lichid, ar fi secetă în noi, ca în deșertul Sahara.Organismul nostru este setat să funcționeze după un anumit bioritm și mecanism. Apa este cea care antrenează și pune sistemul în mișcare. E ca și cum am aduce în discuție, circuitul apei în natură, la un nivel mult mai complex. În cazul corpului uman, evaporarea apei se face prin transpirație și eliminarea acesteia ca și “reziduu”.

(În)setată de viață?
Curgem în mod latent, epuizăm și ultimele resurse de apă, ne deșertificăm sufletul, apoi încep să ne crească așchii pe el. Doar așa, va putea supraviețui în torida viață. Pe ici, colo mai zărești o floare care a îndrăznit să lupte cu furtunile de nisip și să răzbească în timp.În această ariditate, căutăm o oază de hidratare, acea sevă a vieții care să ne dezamorțească trupurile.Să pătrundă prin toate nervurile corpului, pentru a-i reda vioiciunea.

Însetați fiind, ochii proiectează imaginea unui miraj, acea sursă vitală vieții, care se arată precum o fata Morgana. Ochii ei albaștri, cu sclipiri cristaline, trupul ei zvelt și armonios ce-l îmbracă o rochie limpede ca apa de izvor. Își poartă părul împletit, iar ulciorul într-o parte.
Adesea, cei care se apropie, cu ultimele puteri, dogorâți de arșița soarelui își mai potolesc setea cu apa acestuia.
Până într-o zi, când un călător avea să bea, poate ultimul ulcior de apă.Aceasta era aproape secată, datorită temperaturilor mult mai ridicate din ultimul an. Nici ulciorul nu mai era la fel. Acesta purta amprentele anilor de secetă, sub forma unor crăpături și fisuri în lut. Drumețul a observat starea în care se afla și a scotocit prin rucsacul său pentru a găsi ceva pentru a repara ulciorul. Dintr-unul din buzunare, a scos câteva bandaje pentru a astupa golurile din lut.Nu s-a gândit doar la nevoia sa, ci și a celor care vor mai face popas în acest loc. În deșert, fiecare picătură de apă, e importantă. Prin urmare, nu putea lăsa să se faca risipă de apă prin crăpăturile lui. Tânăra, i-a mulțumit și a dorit să-i recompenseze gestul cu câțiva bănuți de aur. S-a gândit că-i va ajuta la drum. Mare i-a fost mirarea, când a văzut că acesta îi respinge.Acesta îi spune să nu ia în nume de rău gestul său, dar nu-i poate primi. El adaugă: “Apa e însăși viața, cu bani nu o poți cumpăra”. Apoi, și-a luat rămas bun și și-a continuat drumul.

Reconstruire în secolul 21
Călătorul, când pleacă la drum, chiar și până în îndepărtatul deșert își îndeasă în bagaj un bax de apă de izvor la Fântâna. Plată, minerală sau combinate, după preferințe.

Sticlele la Fântâna apă plată sau carbogazoasă au o formă compactă, încât îți permit, să lei cu tine, oriunde.

apa de izvor

Sete de aventură? Nu uita și sticla de apă La Fântâna. Sursa ta de hidratare și combustibil pentru drum lung.
Sete de mișcare? Apa, cea care te menține în formă pentru a obține cele mai bune rezultate.
Sete de noutăți? Ai noile sticle de 0,5 l La Fântâna care te îndeamnă să te menții hidratat.
Sete de creație? Apa este viață, iar viața e creatoare.
Sete de iubire. Asigură-i un mediu propice și permite-i să se dezvolte armonios.

Hidratarea devine importantă, atunci când lipsește, cu desăvârșire. Când pielea ta are aspectul crăpat și tern, se impune o astfel de grijă. Alimentează-ți setea de cunoaștere și absolut cu vitalitatea apei.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Energie la nivel low-cost

certificate verzi

Se întâmplă să mă găsești fără baterie, pe nivel minim, chiar uneori într-o stare de mentenanță: “Low mood”.M-am tot întrebat, pe unde să tot scape risipa aceasta de energie. Poate o fi fugit să se reîncarce în natură, când a prins o “fereastră” de evadare. Ori s-a conservat pentru mai târziu și s-a concentrat într-un spațiu mult mai mic. Ce-i drept, nu mi-a spus nimic.
Știi cum se zice: “De unde iei și tot iei, la un moment dat se termină.Ajungi la fundul sacului.” Așa e și cu energia asta. Te lasă pe zero, iar energia ta e slow-motion.
Însă, într-un colț al sacului, tot mai găsești energia de mers mai departe, energia de a schimba lucrurile în direcția dorită, energia de a te lansa într-o acțiune. Despre randamentul obținut, ar fi prea multe de spus și îmi pierd energia…și trebuie să o păstrez până la final.

Energia e ca un nucleu. În jurul ei gravitează toate…mai puțin eu. Eu sunt out of there.
Nucleul e cel ce pune lucrurile în mișcare, e rotița care antrenează sistemul și-l lansează într-o conglomerație de energii, mai mult sau mai puțin pozitive. Pe parcurs, pot suferi modificări de formă și conținut. Prețul se adaptează și el, în funcție de mediu.Cum aruncăm în acesta, preponderent doar energii negative și prețul plătit se va îndrepta tot în această direcție.O evoluție pe minus.
Tindem să credem că energia dată la maximum, ne va duce undeva. O setăm la acel nivel standardizat și pornim în goană, după unele și altele. Funcționăm la capacitate maximă, cu un consum ridicat de energie, de parcă am fi roboți clasa E, apoi intrăm în “Maintenance Mood“. Secați de energie, la limita puterilor pentru că nu am ales să dozăm energia în cantitatea optimă.
Imaginează-ți! Tu, un singur om nu deții resursele necesare pentru a-ți reîncărca bateriile, în timp util. O planetă, miliarde de oameni, dar o sursă de energie epuizabilă. Cine iese în câștig?
Energia mea și a casei mele e prioritară. Nu o vând pe bani puțini și nici nu o închiriez pentru beneficii pe termen scurt. Chiar o asigur printr-un certificat energetic, chiar ea mă obligă acest lucru, altfel nu pot cumpăra, închiria sau vinde. E ca și cum i-ai pune etichetă…de performanță energetică.


Am trecut la alt nivel…uneori mai puțin, e mai bun. Tot puțin e și timpul în care pot obține un certificat energetic ieftin, maxim 24 h.
Mult prea mult consum de energie, trebuie să mai tai din el în factura de la lumină. Unde sunt pierderile, zici că se consumă, cât pentru 5 persoane…cineva ne sabotează. Dar cine? Pierderile de curent, firma de distribuție a energiei sau poate chiar noi. Locuința mea nu se încadrează în cele vechi, pentru a necesita o reabilitare termică, așa că acel audit energetic iese din schemă. Dar poate fi util, în cazul tău.
Am pus pe tapet soluțiile pentru a optimiza consumul de energie și reducerea costurilor.Prin urmare, eu aleg să economisesc prin utilizarea de becuri ergonomice, cumpărarea de electrice și electrocasnice cu un consum redus de energie A+ ,  precum și alte măsuri. Am renunțat la a folosi computerul personal, în detrimentul laptopului. Nu doar că “mușca” din energie, dar se mișca la fel de slow. Când plec în vacanță, mă deconectez de la o sursă de energie pentru a mă conecta la una benefică, pentru mine și sănătatea mea.Tot vorbeam de energii pozitive, le transmit și către voi.

Ți-ai salvat energia pentru anii viitori sau ai lăsat-o pe ea să preia controlul energetic?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Îmi tele(portez) veniturile cu Telecredit!

Există o zicală: “Omul face bani și din piatră seacă”… dacă încearcă. Cum noi, am depășit demult epoca de piatră, fiind în noua eră, ne adaptăm la resursele tehnologiei.Ce are de-a surse: subterane, aviatoare…depinde ce cale alegi.
Facem săpături în ale internetului și punem pe tapet, câteva soluții la îndemână:
✔ Datu’ cu părerea pe bani
Dacă tot îți place să-ți dai cu părerea, măcar să ai un scop și utilitate. Prin completarea sondajelor despre anumite produse sau servicii, ești recompensat cu un număr de puncte, pe care ulterior le preschimbi în bani. Singura condiție e să corespunzi profilului căutat.Însă, venitul obținut e unul variabil și nu e constant.
✔ Meditez la venituri
Ești bun într-un anumit domeniu, stăpânești cunoștiințe mai mult decât la nivel mediu? Poți împărtăși ceea ce știi și altora, prin meditații. Așa mai crești și tu veniturile sezoniere. Nimic nu răsare, ca ciupercile după ploaie.
Am putea menționa și sursele “aviatoare”: căzutul banilor din cer.Până acum, au fost cam invizibili, de nu i-am prins.Pe aripi de vânt, mai bine, faci un împrumut până la salariu prin D.A.R. Mai întâi, trebuie să-ți dorești, să ai timp ca să aplici și să ai ce să rezolvi cu el.
Ai nevoie de un credit urgent, apelează la Telecredit. Aplicarea e simplă, printr-un formular online( doar trăim în secolul 21), nu ne mai deplasăm la unitatea bancară. Acum, o altă unitate e valoroasă pentru noi:timpul.
Ai 0 % dobândă pentru primul credit accesat, până pe 31 octombrie.Să-ți spun, cum funcționează lucrurile, concret:
Vremurile în care trăim au devenit ceva mai abstracte, dar să facem abstracție de la timp și să ne concentrăm pe creditul nostru.
Vecina de la 3, s-a decis să obțină un împrumut de 1000 lei, pe o perioadă de 20 de zile. Dobânda / zi: 12%. Suma de plătit va fi: 1240 lei. La început era cam susceptibilă în privința creditului, deoarece a avut experiențe mai neplăcute cu băncile, în ceea ce privește comisioanele. Însă, documentându-se mai mult despre D.A.R a aflat că se bazează pe principiul 100 % transparență.Totu-i la vedere, așa că nu-ți scapă nimic.Ai toate detaliile, la un click distanță.

Cum problema nu mai aștepta amânare, vecina Olga a inițiat toți pași necesari obținerii creditului. Noroc că site-ul are o interfață simplă și accesibilă, că altfel o pierdeam printre cifre și dobânzi.
Partea bună e că poți anula aplicarea pentru împrumut. La cât de schimbătoare, o știu pe vecina, nu m-ar mira o decizie la 360 de grade.Momentan, lăsam lucrurile așa. Dacă intervine ceva, un simplu telefon și se rezolvă.

Dar nu v-am spus despre problema doamnei Olga. Din neatenția vecinului de la etajul superior, care a avut ceva scăpări de gaze la centrala termică, geamurile acesteia au suferit un șoc. Nu doar că s-au fisurat, dar a rămas doar cadrul din ele…cadrul legislativ…conținutul s-a făcut praf și pulbere.

Creditul fără costuri a ajutat-o să repare cea mai putut fi reparat. Așa a avut destule cheltuieli cu micile retușări, mai lipsea să o scoată pe minus și creditul.

credit-dar

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog.

 

 

Continue Reading

Ce port în geantă, mă reprezintă

Bine v-am regăsit. În articolul de astăzi, vă povestesc despre ce am în plic. Nu e dragostea din plic, că acolo îmi dă doar cu numerar, fără sentimente. Acestea cred că s-au pierdut prin buzunarul din spate.
Subiectul e însuși, accesoriul de nelipsit al femeilor: geanta.

Despre mine, pot spune că am o pasiune pentru gențile de tip poștaș. Sunt exact ce și cât trebuie. În plus, devin accesoriul perfect pentru aproape orice ținută. Practice și elegante, atenția pe detalii.Mă reprezintă.
Gențile mari, una că nu mă avantajează, fiind de statură mai mignonă, apoi nu am ce înghesui în ditamai volumul ei. Nu-mi doresc să scotocesc prin toată geanta, până găsesc una sau alta. Nici nu am vreun animal de companie, pe care să-l port după mine.Rămân cu mult spațiu pe care îl irosesc degeaba, de aceea prefer o geantă compartimentată, cu multe buzunare, fermoare și accente metalice.


Printre gențile cumpărate(nu foarte multe la număr) se numără și cele care au ca și mecanism de deschidere / închidere un sistem magnetic sau cu lacăt.Încă, nu am găsit vreo explicație pentru această preferință, dar cred că se datorează faptului că sunt o fire mai rezervată și nu permit oricui să mă cunoască. Simt nevoia de a fi “în carapacea mea”, până când consider că e momentul să mă deschid. Până atunci, sunt ca un cufăr sub cheie.
Aleg să port geanta atârnată pe un umăr sau ținută în mână, dacă e ceva mai voluminoasă.Adesea, o țin lipită de corp sau în față. Acest fapt trădează faptul că țin foarte mult la ideea de intimitate și spațiu personal.
De cele mai multe ori, se amestecă toate, de zici că a trecut uraganul Ofelia și a lăsat numai resturi. Mai găsești mărunțiș, împrăștiat prin toate buzunarele. Prefer această formă de dezordine, pentru că nici gândurile mele nu sunt aliniate în linie dreaptă.Prin urmare, în această ordine dezordonată, am găsit:

Agenda sau un carnet de notițe. Poate e ceva mai old school, dar încă prefer să-mi adun gândurile pe paginile albe, cu toate că am mai mutat din ele în notepad-ul online. Dar știi cum e. Ce-i scris, scris rămâne. Ce-i bătut la tastatură, se pierde pe arătură și nu-l mai găsești nici la capătul internetului. Măcar, știu că e rătăcit la fundul genții și tot dau de el( la document, mă refeream )

Bilete, abonamente. Sunt o colecționară…fie ele de autobuz sau chiar de la metrou.Îmi amintește de opera “Două lozuri”, a lui Caragiale. Nu le decontez, dar îmi place să le adun. Ciudată treaba :))
Telefonul și bateria externă. În ziua de astăzi, telefoanele pierd mult din baterie, iar al meu nu face deloc excepție.Dacă mă aflu într-un loc, unde nu mă pot conecta la o sursă de energie, mă salvează bateria externă.O consider foarte utilă, în zilele noastre.
Pixuri. Măcar două…de rezervă. Mai notez câteva, mai dau cu împrumut și după, nu-l mai văd înapoi. Mai o semnătură, mai un sondaj de completat…chestii de birotică.
Cheile și portofelul
Cheile pentru mine reprezintă nevoia de siguranță, în timp ce portofelul încorporează nevoia de stabilitate. Nu am o cheie care să deschidă toate ușile, dar cu siguranță, dețin cheia inimii mele.
Când teneșii sau pantaloni sport iau locul pantofilor și a ținutei elegante, atârn geanta în cui și scot “de la naftalină” rucsacul. Mult mai practic și ușor de purtat. E alegerea optimă și pentru drumețiile montane.
Poartă-mă în mersul tău, alene sau agale,
Lasă-mă să-ți fiu suport, când drumurile se întretaie.
Poartă-mă, chiar și fără o destinație anume
Scoate-mă în lume.

Oricât, aș scotoci prin buzunarele ei, nu-mi găsesc “oglinda“, cea în care priveam și mă regăseam. Dar mai caut… într-unul din buzunare, mă lovesc de cioburi, în altul de niște firmituri de promisiuni, hârtii mototolite cu urme de speranţe și ceva…. urme de ruj.
Pe cine să acuz?
Iubirea nu o găsesc în hârtii, nu-mi colorez viața cu farduri și sclipici. Nu estompez viața cu fond de ten, nici neregularitățile sau defectele ei. O tratez ca atare, cu bune și cu rele.Are  parfumul ei, uneori discret, alteori mult prea persistent în timp.

Am o geantă plină cu vise, o țin închisă cu lacăt. Nu o despachetez sub privirile curioșilor, pentru că mi-ar deșira speranțele.

Continue Reading

O rețetă ieșită din presă. Titlu de 3 stele Michelin

În ultima vreme, m-a cam presat timpul. Însă, prin lista de activități cotidiene, am reușit să bifez și o întâlnire de afaceri cu o personalitate publică din mass-media pentru a stabili termenii unei colaborări, de durată.
Zilele până la momentul cu pricina se topesc ca și untul în tigaie. Simt, cum timpul mi se scurge printre degete, precum uleiul prin presa de ulei YODA HOME PRO. Cam alunecos, se pare.


Fiind o personalitate publică, într-o relație directă cu presa, îmi revine responsabilitatea de a o surprinde plăcut. Îmi procur din timp, toate ingredientele pentru a mă asigura că nu-mi lipsește nimic. Dar stai, măcar nu știu ce voi pregăti. M-am gândit la un aperitiv, un fel principal și la un desert, pentru a mai îndulci atmosfera.
În presă, titlurile bune vând, încât și preparatele mele trebuie să sune bine.Am ales să prepar rețete inspirate de gastronomia franceză, vrednică de 3 stele Michelin. Prefer calitatea, mai presus de cantitate, astfel se vor remarca prin: “Puțin, da’ bun“.
Pentru aperitiv, aș alege ceva simplu, dar în același timp, sofisticat.Aș zice, chiar ușor crocant. M-a presat la cap ideea de: Bruschetti cu brânză Brie și nuci. Nu-mi doresc ca vorbele mele să pice ca “nuca în perete“, așa că mă întind, cât îmi e felia de pâine. În cazul de față, a baghetei franțuzești.Sper să nu exagerez și să pic în cealaltă extremă de bun gust.
La felul principal aleg piept de pui cu sos de portocale. Sper să nu zbor de la ipoteză la concluzie, mult prea repede.  În timp ce, sucul de portocale va transforma conversația noastră, într-una acidă.Măcar, am stors toate argumentele, pentru a obține aceasta colaborare. Vedem, la urmă, ce o ieși.
Pentru desert aș oscila între pară cu mousse de ciocolată cu cafea și sorbet de fructul pasiunii.Când vine vorba de alegeri, chiar și culinare, mi-e dificil să renunț la una. Așa că, rămân cu ambele.
Sărbătorim cu șampanie franțuzească, desigur. Să privim jumătatea plină a paharului, indiferent de rezultat.
Modul de prezentare contribuie și el la impresia finală, așa că îmi voi testa creativitatea, pentru a pregăti un fel, care să te încânte și vizual, nu doar olfactiv. Voi pune accent pe un stil de viață sănătos, fără aditivi și conservanți.
Sper ca preparatul meu să nu sufere vreo “criză de imagine”, dar ne supunem riscului meseriei.
Atunci când vorbim de stele Michelin, ne raportăm și la calitatea ingredientelor utilizate. Astfel, pentru că îmi respect clienții, implicit voi apela, doar la cele de primă mână.

Breaking news
Timpul se cerne prin filtrul timpului, mai repede decât făina. Constat că mi-au rămas, mai puțin de 4 ore să pregătesc totul. Alertă!
Dacă până acum, utilizam uleiul din comerț, de data aceasta, am preferat să-l obțin singură.Am prins perioada de promoții Yoda și am cumpărat o presă de ulei la rece. Astfel, obțin un ulei extra-virgin, bogat în enzime și neprelucrat.
Să trecem la treabă. Mixăm ingredientele în proporțiile optime, amestecăm totul la viteza gândului, adăugăm sarea și piperul. Dăm totul la cuptor, pentru 45 de minute.
Ca să pară discursul mai aromat, am ales un desert cu pară, mousse de ciocolată și cafea. Numai, când mă gândesc la textura mousse-ului, îl asemăn cu fluiditatea cuvintelor, cu profunzimea și adâncimea lor. De asemenea, colaborarea necesită să fie maleabilă, pentru a aduce câștig ambelor părți.Apoi, vin în completare cu aroma și gustul pe care ți-l conferă un parteneriat de succes, așa cum e de preferat. În cazul nostru, aroma cafelei.

Dar gata cu vorba, că zboară timpul, poate și inspirația.

În timp ce, preparatele sunt în curs de finalizare, ne ocupăm de aranjamente. Stați liniștiți, că voi “juca” cinstit, nu apelez eu, la așa ceva. M-am referit la aranjamentul restaurantului, trebuie să fie conform așteptărilor…decor de 3 stele. Restaurantul se bucură de o minunata priveliște a Senei.Cum pun preț pe detaliu și nu-mi scapă nimic, de la lumină până la ambianță și modul de servire, m-am asigurat că totul se va desfășura, așa cum mi-am imaginat. Bine, uneori, planurile iau o altă formă, dar aceasta e o altă poveste.

Vă las acum. Mi-a sosit invitata. Să o primesc, cum se cuvine.
Pe data viitoare sau cum spun francezii “À la prochaine”

P.S Sper ca până la finalul întâlnirii, să deslușesc rețeta succesului. Dacă există una.
Ai fost vedeta mea, un star din mass-media… dar eu cu ce rămân? Cu vasele pătate.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

 

Continue Reading

Ștampila, amprenta unicității sau doar o etichetă?

De la o vârstă fragedă, am avut o mini agendă, pe care o utilizam pe post de carte telefonică. Mai mult, trebuia să țină locul unui jurnal, dar încă nu-mi descoperisem pasiunea pentru scris. Aceasta a venit câțiva ani mai târziu.
O altă îndeletnicire a vârstei era că ștampilam orice hârtie, document ce trecea prin mâinile mele. De asemenea, eliberam hârtii pe bază de chitanțe și le personalizam cu o ștampilă pentru copii. Prin urmare:

Aș ștampila anii pentru că fiecare an și-a pus o amprentă vizibilă asupra vieții mele și a evoluției mele, ca și om. Unele perioade poartă ștampile mai șterse, pagini îngălbenite de timp, așa că le-am arhivat pe retină.Altele sunt mult mai pregnante în amintirea mea, așa că le poț descifra mesajul și data.
În ziua de astăzi, ștampila o utilizăm cu rol de etichetă, marcă pentru persoanele din viața noastră, unele cu rol stătător, altele doar în trecere.E ca și cum le-am supune unui filtru propriu, o scanare pe orizontală și verticală cu raze infraroșu, apoi le aplicam ștampila definitivă. În unele cazuri, temporară, dacă se mai revine asupra etichetei.

Mă întreb, oare tușul ei se va epuiza vreodată? Sau poate se realimentează din propria cerneală.

Atâta timp, cât aplicăm aceeași ștampilă pentru toată lumea, nu observ nici o diferență. Zic, să-i mai schimbăm forma: de la rotundă la dreptunghiulară sau chiar personalizată.
Pentru zona office, sunt cele deja știute. Apelez la personalizare pentru a o alinia cu preferințele mele. Nu am nici o pilă, dar am găsit locul perfect pentru a mea ștampilă. Poartă numele de Colop. Oare pentru că face etichetări de top sau pentru că sunt de durată, încât nu le șterge, nici timpul? Ne convingem, îndată.
Mergem la Colop, în pași galop. Eu prefer lucrurile altfel, deci și stampila doresc să poarte amprentele personalității mele. Voi adauga printer-ului tușa finală, care să mă reprezinte. Voi alege cu grijă literele, semnele și nuanța sa, deoarece nu-mi doresc doar o ștampilă, ci și un mod prin care să mă diferențiez. Mă bucură faptul că am posibilitatea de a-mi alege un imagecard care să spună mai multe despre mine, decât aș putea eu.

Știu că perioada scrisorilor a apus demult, dar totuși în amintirea acestor timpuri, mai există servicii care le redactează de mână. Totodată scrisorile poștale aveau farmecul lor, deoarece purtau “ștampila” scriitorului. Era un mod de a le diferenția, niciuna nu semăna cu cealaltă, se deosebeau prin unicitate.Astăzi, aproape toate mesajele par a fi scoase la indigo, le scoatem cu copy, paste și le trimitem destinatarului. Deci, unde găsesc o datieră imprimată cu originalitate?
La Colop, le găsesc în forme și culori variate.

amprenta

Mi-am pus ștampilă pe buzunar.La propriu și la figurat

Urmele pe care le lasă timpul, nu sunt întotdeauna vizibile. Însă, cele ale unei ștampile nu trec neobservate. Nu doresc să-mi pătez “imaginea”, dar acele câteva pete de cerneală de pe buzunarul cămășii, mă cam dau de gol. Nu pot să le absorb complet, așa că vor rămâne amprentele…dacă îmi port ștampila după mine. Găsesc ca și soluție, o ștampilă multifuncțională, care se promovează: “Poartă-mă cu tine!“. Mă însoțește oriunde și mă curăță și de pete. Mi s-au pus pata ștampila pe tine.

ștampilă

Raportându-mă la rolul ei clasic, acela de validare a unui document, l-aș putea extinde puțin. În viața de zi cu zi, în ceea ce înterprindem, avem nevoia de o confirmare, de garanția că am realizat lucrurile conform așteptărilor. Adesea, acțiunile noastre sunt ștampilate ca fiind corecte sau greșite, suntem evaluați ca fiind superiori sau inferiori celor de lângă noi.Până și gândirea noastră poartă ștampila unei anumite ideologii sau concepții. Însă, toți purtăm asupra noastră greutatea ștampilei perfecțiunii. Încadrarea într-un anumit tipar, cu litere de lege, potrivirea într-o anumită formă:rotundă, dreptunghiulară.Dacă schimbăm perspectiva, nu mai corespundem.

În medie, o ștampilă o poți aplica între 5000 și 10000 de ori. Tu, de câte ori ai pus “ștampila” persoanelor din viața ta? Te-ai gândit, înainte să o aplici, că aceasta poate lăsa urme sau se poate imprima pe viață, pe materialul sufletului? De cele mai multe ori, judecăm ca în afaceri, rece și rațional. Ștampilarea unui document implică responsabilitatea și acordul tău pentru o anumită acțiune, în timp ce “ștampila” aplicată unei persoane se rezumăn la modul în care alegem să citim “suportul”.Hârtiile rămân dovezi în arhiva timpului și certifică autenticitatea, dar sufletul nu se mai recunoaște, nici el, după atâtea etichetări diverse.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading