Tu ce ai face cand ideile nu-ti dau pace?

tu ce ai face?

Zilele trecute, după ceva scroll pe rețeaua socială, am descoperit campania #Tuceaiface lansată de olx.ro. Sunt prezentate anumite situații, cu care te poți confrunta la un moment dat. Cum românul e creativ, iese din încurcătură și găsește o idee salvatoare în orice context sau situație.

Ce faci atunci, când nu-ți place ceva? Îl recondiționezi, îl schimbi sau cauți să scapi de el, într-un fel sau altul. Bun, bun, dar să vedem de ce resurse ai nevoie pentru fiecare, care e cea mai rentabilă opțiune.

Sunt trei faze:

Recondiționare: abilități DYI, ceva materiale de achiziționat.
Schimb pe schimb: benefic sau nu. Cum era pe vremuri, trocul.
Te arunc, pa-pa: ai ajuns la nivelul în care nu te mai mulțumește deloc, chiar nu e ceea ce trebuie.

Te invit să urmărești rubrica “Tu ce ai face?”

Nu dorești să ieși în pierdere, dacă se poate să mai recuprezi câte ceva din investiția inițială? Lansează un anunț pe olx.ro și răspunde provocărilor de pe tuceaiface.olx.ro. Dacă ideea ta îi inspiră pe alții și aduni voturi, ai șansa de a câștiga un voucher de cumpărături de 500 RON.

Continue Reading

Nu deranjati! Se fac renovări interioare.

design

Am început renovările interioare.Iată ce pași am urmat!

Zugrăvesc, mai întâi pereți interiori, apoi pe cei exteriori. Voi apela la o vopsea lavabilă, pentru a putea șterge cu ușurință petele stropite de alții pe pereții sufletului meu. Dacă ar fi așa de simplu, cu o lavetă să poți curăța toate impuritățile.De asemenea, aș folosi un vopsea lavabilă cu ioni de argint, pentru a ține la distanță umiditatea în exces și “microbii”.

Mobila
Mut corpurile ce nu și-au mișcat un deget pentru mine, ci au rămas statice și mă priveau pe după vitrine.Nu interesate, ci doar curioase. Ca și cum imi urmăreau cu privirea orice mișcare sau pas din drumul parcurs.S-au servit din cel mai frumos pahar, au gustat vorbe bune din farfurie, însă au uitat să spună “Mulțumesc” la final.

Parchetul
Aș schimba și parchetul, ca să nu mai parcheze alții neinvitați, cu unul multistratificat. În plus, aceștia cam lasă urme, greu de scos.Aproape că, mi-au împrumutat și papucii, lăsând doar dâre pe unde au călcat. Unele mai fine, altele mai apăsate. Oare acel stilou de reparat zgârieturi, va funcționa și în acest caz?

amenajari interioare

Canapeaua. Cu siguranță, dacă ești invitat la mine în suflet, vei dori să ocupi și un loc. Însă, să știi că e cu rezervare.Poți ocupa un singur loc sau cât pentru doi. Mă gândesc, dacă să fie una extensibilă sau una modulară, în caz că doresc să mă “despart” de câteva piese nepotrivite sau din contră, să mai adaug câteva locuri.

Covorul
Aș alege unul antistatic, pentru a nu se depune praful ultimelor cuvinte ce au fost aruncate între noi. Unul care să-mi permită să aspir “scamele” care se agață să rămână în terenul meu, doar arunci când au beneficii. Însă, am învățat să “perii” bine invitații, înainte de a-i lăsa să intre în casă.

Lustra
Cred că voi apela la una cu mai multe brațe și cu becuri ergonomice. Se mai întâmplă, ca alții să dorească să-mi întunece gândurile, dar eu am rezerve de lumină. Setate pe mod economic…dar am. În cazul în care, vrei să-mi produci un scurtcircuit de idei, cu ardere latentă, sunt precaută și întrerup din timp blocajul de energii inutile.Însă, mai întâi, trebuie să identifici sursa.

bec

Televizorul
L-am schimbat cu unul care are o rezoluție, ce permite vizionarea programelor cu mine, în timp ce am dat pauză programelor cu alții. Schimb ordinea pe lista de redare.Imaginea e în mentenanță.Am dat play, replay la momente, dar am ieșit în “delay”, în ceea ce privește persoana mea.

Plante
Voi strecura câteva în decor pentru a mai rarefia din aerul toxic adus de alții…nu de alta, dar îmi reduc oxigenul pe metrul pătrat.Măcar plantele în tăcerea lor, mă ascultă, pe când alții fac doar zgomot de fundal prin a se arăta interesați. Nu am de gând să-mi mai “plantez” energii negative în suflet, așa că îndepărtez, de la bun început “buruienile”, ce mă opresc din creștere.

Ambianța
Închei cu ea, dar asta nu înseamnă că îi acord mai puțină importanță.Aș putea concluziona, că aceasta este influențată de elementele prezentate anterior. Nimic scos din decor, totul la locul lui.Însă, dacă ceva scârțâie, ambianța alunecă și ea în partea obscură.
Luminile florescente sau cele de neon, le-aș înlocui cu infraroșu pentru a scana fiecare invitat ce-mi trece pragul.Nu știu dacă aș afla lucruri semnificative, dar măcar aș putea descoperi scopul vizitei.
Îi întâmpin și cu un fundal sonor, adaptat după fiecare, în funcție de ce reușește să-mi transmită acea persoană.Emoții pozitive sau de frecvență joasă.

Până data viitoare, mă duc să-mi reîncarc energia. Am cam pierdut-o cu alții…ce spuneți de niște mijloace externe?

timp cu mine

Continue Reading

Flori de plastic in vaza societatii

take_care

Te mai re(cunoști)?
M-am plictisit să văd ( aproape ) peste tot, aceleași poze de revistă. Terne, amorțite, fără nici o emoție dincolo de ele.Chipuri imprimate pe hârtie, fotografii scoase la indigo(mai țineți minte acea folie, pusă între pagini, pentru a realiza exemplare copii ale unui document? Deja, la al treilea exemplar devine șters, echivalent cu persoanele care fac același lucru. X imită pe Y, Y pe Z, ș.a.m.d.
Încet, încet devenim marionete în propria viață.Am luat “actorii” de la teatru și i-am teleportat în viața reală. Ne purtăm măștile, altele de fiecare dată, în funcție de context.

Flori de plastic sau moriști în bătaia vântului?
Precum o “morișcă“, ne ducem încotro, ne poartă vântul. Ne învârtim după direcțiile altora.Suntem pictați în toate culorile Pământului, dar pe interior ne pictăm doar în neutre. Dar ce contează, când societatea defilează cu fizicul pe podiumul vieții, acest catwalk care pune sub reflectoare “sclipirea” unei vieți moderne.Blitz, blitz…bling, bling.
Să trăiești basic, poate fi plictisitor pentru alții.Asistăm la acest “modernism”, a păpușilor scoase din cutie, totul ridicat la rang de extravaganță. În timp ce, naturalațea se află într-un con de umbră, ce mai este lasată să iasă la suprafață, din când în când.

masca
Care e adevărata ta “culoare”?

Realul” din noi e machiat, ascuns sub straturi.La fel și personalitatea, o scoatem la xerox, precum o imagine de revistă. Deja, după prea multe printuri, culorile difuzează, încât nici noi, nu ne mai recunoaștem.

“Eroare” a societății
Poți fi denumit “eroare” a societății, când nu te aliniezi anumitor conduite, care nu corespund cu valorile tale. Pentru simplul fapt, că alegi să fii informat, nu dez(informat). De asemenea, pentru că ai abilitatea de a discerne si de a prelucra informațiile care te “lovesc” din toate părțile. Pentru că ești un fin observator.

Totuși, alegi să fii tu, cel diferit într-o uniformitate de masă.

Generația Z. O “producție” în serie?
Omenirea e ca și un proces de producție dintr-o întreprindere. O producție pe bandă rulantă, unde dacă nu corespunzi cu lotul, ești scos din uz sau în cel mai bun caz, ești re(modelat) după șablonul societății. Să vedem ce putem obține din / de la  tine?
De aici reiese că “omul este un produs al societății”. Ar avea cam toate atributele, nu? Ambalaj, etichetă, preț?!( aproape că ne vindem între noi). Însă, nu ar înclina mai bine balanța, dacă am pune preț pe om, ca și modelator al societății?

Spune-mi cine mă cumpără și cine mă vinde?

Aparent suntem defecți într-o lume “perfectă.” Defect că nu urmezi ultimul trend, că îți pui întrebări, că ai sentimente reale, nu de plastic. Defect pentru că nu trăiești să impresionezi pe alții, ci să fii mulțumit de tine. Defect pentru că nu faci un anumit lucru pentru a fi integrat într-un grup social și lista poate continua.
Viața simplă nu e despre apariții la rubrica “Bine îmbrăcați“( excludem persoanele publice). Viața nu e un podium, pentru că acolo nu mai există egalitate.Viața nu oferă premii sau trofee. Ea oferă lecții. “Bine educați“, “Bine informați“, “Bravo ești corect”, la aceste rubrici trebuie să fim prezenți.

Sistematizați de coduri și serii.
Suntem ierarhizați în funcție de seria de la mașină, cea din buletin, să aruncăm o privire și la numărul de cont, care te poziționează în top Forbes 500.

Milionari în serie, dar falimentari în masă.
Ne-am codat gândirea, implicit și limbajul. Am poziționat cifrele care ne atribuie un rang, mai presus de valoarea umană. Ne convertim în caractere de plastic, precum bancnotele în procesul de rulaj al banilor. Ingerăm metale grele, jucăm cap sau pajura cu viața, în speranța că de partea cealaltă vom găsi o societate, așa cum ne dorim.Constatăm că ne amăgim singuri.
Râmân doar niște cuvinte aruncate pe hârtie, lumea își continuă cursul…

*acest articol nu e pe hate, doar prezintă o opinie, ce conturează un tablou al societății.

Continue Reading

Bucataria sufletului.Sfaturi utile

dragoste

“Ce mai gătesc, astăzi?”, o întrebare auzită, cel puțin în rândul gospodinelor și nu numai, în fiecare casă cu prilejul sărbătorilor.Am ales să o adaptez pentru subiectul acestui articol.
Dacă pentru aperitive scăpăm rapid, felul principal ne cam dă bătăi de cap.Chiar și așa în dilemă, căutăm prin toate sertarele sufletului. Dăm o fugă și în cămara inimii.Pe principiul : “Fă rai din ce ai”, în acest caz ne vom baza pe motto-ul: “Gătește cu ce ai”.
Anumite ingrediente au stat la temperatura camerei și sunt numai bune de pus la preparat. Altele au necesitat a fi scoase de la frigider și dezghețate.O parte, le găsim în stare pură, pe când altele necesită o transformare de formă și conținut.
Bucătăria sufletului e precum gastronomia. Debutează cu rețete mai simple, iar pe parcurs se mai adaugă și alte elemente. Îți propun, mai întâi, să începi cu cuvintele, apoi avansăm la gătitul cu sentimente.
La prima vedere, să gătești cuvinte, pare a fi ușor. Însă, așa cum autorul își găsește cele mai alese vorbe, așa și tu, trebuie să găsești combinația potrivită.
Înainte de toate, asigură-te că le-ai lăsat la dospit, precum aluatul. Apoi:
• Să nu le fierbi la foc prea tare, că dau în clocot.
• Să nu le conservi mult timp în medii răcoroase, pentru că devin prea reci pentru servit.
• Să le faci maleabile, pentru a se întinde, precum untul pe pâine.
• Să le înmoi în dulceață, atunci când simți că au fost otrăvite de gustul amar al altora.
• Asezonează-le, mai întâi, după gustul tău, ca să placă și altora.
După ce te-ai deslușit în tainele culinare cuvântătoare, te invit să trecem la gătitul cu sentimente. De aici, lucrurile încep să se complice.
Sentimentele sunt ceva mai aparte. Nu îți voi spune că vei găsi rețeta în cartea de bucate, la pagina X, pentru că e ruptă pagina.Acolo vei răsfoi rețete, doar pentru plinătatea stomacului, dar nu și cea a sufletului. Hrana e o nevoie primară, dar sentimentele ni-l pun pe jar. Îl întorc pe toate părțile și-l învăluie în aroma de “acasă”.

bucate
Le poți găti la bain marie, pentru o consistență cremoasă și fluidă, le poți pregăti la foc mic sau mediu, le poți flamba în focul dragostei etc.
Precum cuvintele, sentimentele nu cunosc termen de expirare. Le poți prepara acum, mâine sau oricând simți nevoia de o detoxificare a sufletului. Însă, ai grijă ce folosești, ca să nu obții efectul invers, pentru ca apoi să stingi focul din bucătăria sufletului.
În acest caz, nu poate fi vorba despre scăpări de gaze, ne referim strict la omisiuni de sentimente, la presiuni asupra căilor de transmitere, la întreruperi în acest circuit vicios, dar fragil.

Se mai întamplă, să-l dai pe răzătoare și să sară așchii din el sau să-l strecori de impuritațile lăsate de alții.

I-am pus sistem de siguranță, să-mi dea undă roșie, atunci când se află în avarie sau este depășit nivelul de toxicitate permis. Însă, care-i limita? Nici sufletul nu știe.E croit să îndure fumul dezamăgirilor, scrumul iubirilor ce s-au ars mult prea rapid. Uneori, se evaporă acești vapori toxici, dar mai rămân alții în atmosferă, ceea ce o face greu de respirat și apăsătoare.
Inspir…expir, mă sufoc în încercarea de “a tăia” pelicula ce s-a așternut deasupra sufletului.E mult prea densă, stratificată.Am nevoie de un “aspirator”, însă nu de femei, că nu suntem la rubrica matrimoniale. Poate, mai degrabă ceva care să anihileze acest parfum persistent, care mai lasă dâre fumigene.
Dacă te gândești să-mi servești o felie de tort, ai grijă să nu o transformi în tort(ură).Seamănă, dar nu răsare o diferență.Una e dulce, iar alta…lasă răni adânci. Gândește-te și la ce pui între straturi. Poate fi o cremă cu aromă de “mai gustă-mă puțin” sau una care cere multă lămâie după servire sau…o neinvitată indigestie, ceea ce nu e de dorit.
Nu ești invitat în bucătăria sufletului meu, să alegi ce-ți place, să gătești cu dragoste, apoi să mi-l lași stins.

dragoste

La final, te invit să-mi gătești o rețetă din bucătăria sufletului tău. Ce-ai alege?

 

Continue Reading

Sub lupa lucrurilor mărunte

lupa

În limba engleză, lucrurile mici au ca și corespondență, termenul “small”. Dacă “disecăm” cuvântul sm- all, găsim acel “all” în ceva mic, ca formă și conținut.
Într-o ordine inversă de idei, cuvântul “big”, oponentul acestuia, are ca și ‘prefix’, dacă îl putem denumi în acest fel pe “bi”. Acesta desemnează ceva dublu.Deci, oricât ai avea de mult, vei dori să dublezi acel ceva acumulat.
Prin urmare, “small” pus sub lupă devine “all”.
Mai mereu, tindem să punem sub lupa lucrurile mai puțin nesemnificative și să le creăm o valoare mult mai mare. În timp ce, lucrurile cu adevărat importante, le minimizăm într-un colț al sufletului, ca și cum le-am ascunde sub preș.Dar ele există, oarecum ascunse de ochii curioși ai lumii, într-un buzunar secret.
Realizez o comparație cu lupa pentru a mări scrisul sau o fotografie. În limba engleză, termenul e “magnifier”. Sub aceasta, cuvintele devin mai mari sau mai pline de profunzime? Se întâmplă, ca uneori să avem o reprezentare la scară mică a unei situații. De aceea, privind printr-o lupă, putem avea acces la imaginea de ansamblu.

small
Timpul sub lupă
Mi-e dor de timpul care se măsura în bătăi de inimă, nu în bătăi pe minut. Cronometrăm timpul ce trece pe lângă noi, nu prin noi. Înainte, simțeam că trăim, nu doar ne scurgem latent.Dacă l-am pune sub lupă, poate am reuși să vedem, cât e de complex și cât de bine este structurat. Impedimentul e că prin acțiunile noastre îi modificăm structura și îl comprimăm. Timpul suferă mutații: de formă, de context, de loc. Sub lupă, am putea privi mai bine clipele pierdute, am putea realiza o retrospectivă a celor mai importante momente.Însă, nu ne-am dori să “creștem” timpul. Atunci, secundele ar deveni minute, minutele- ore, ș.a.m.d. Am grăbi timpul, iar timpul are trecerea lui…efemeră și ireversibilă.

Defectele sub lupă
Ultima dată ai privit la defectele celui de lângă tine. Ți s-au părut diforme, neregulate, chiar hidoase pe alocuri. Facem un joc. Îți împrumut o lupă, privește-le prin ea. S-a schimbat ceva? Posibil să răspunzi afirmativ.Dar te-ai întrebat ce s-a întâmplat? Oare lupa a fost cea care a făcut diferența sau tu ești cel care se raportează diferit la acestea? Gândește-te puțin. Data viitoare, pune sub lupă defectele celuilalt. Va fi mult mai bine.
Caractere sub lupă
Oameni sunt îmbrăcați în straturi. Primul de care ne “atingem” sau “lovim” este cel al hainelor. Amplă analiză. Studiem materialul, textura, croiala.Aa..era să uit: să găsim inserat pe undeva( chiar și cu litere de-o șchioapă) și un logo celebru.Măcar așa știu că e de-al meu. Acțiuni de “etichetă”.
După ce am scanat fiecare articol vestimentar, incluzând aici și măsura de la pantof, trecem mai departe, dacă ni se permite.Dacă nu, mai stăm să despicăm ițele în patru și poate găsim și o strălucire de Swaroski.

oameni cu eticheta
Mi s-a pus “lupa” pe tine
Ne binoclăm la ce face celălalt, la ce se găsește în curtea vecinului, iar în a noastră, nu. Chiar și la trei case distanță.Aproape că, i-am face “screenshot” și am da-o la rubrica “capra vecinului” sau “breaking eyes”. Dar stai, am uitat în ce timpuri trăim…se practică deja în masă.
Însă, ce-ar fi, dacă am utiliza acest “binoclu” cu care suntem dotați, să ne apropiem unii de alții, să micșorăm spațiile dintre noi. Dar nu…noi punem sub lupă casa vecinului, ultima achiziție, contul din bancă, ultima vacanță etc.

binoclu
Paparazzi mood

Cadouri sub lupă
Dacă am ști, dinainte, ce se află în interiorul acestora, ar mai exista acel aer de mister? Am fi la fel de încântați de primirea acestora? Când ești surprins, te manifești spontan, natural, așa cum simți, lași emoțiile să vorbească pentru tine. Dar când știi ce urmează să primești, reacția e oarecum programată. Nu se pot compara stările.
Folosește lupa și vezi ce ai putea redimensiona la tine. Și nu mă refer la aspectul fizic, la măriri sau micșorări ale anumitor părți ale corpului. Fac referire, strict la ceea ce-ai cam uitat să scoți la suprafață din tine: latura umană, nu cea plastifiată. O vedem cam peste tot, nu mai pune și tu <lupa> pe ea.

Va urma…

foto:pixabay.com

Continue Reading

Ultimul tren.Intre prezent și viitor

E trecut de miezul nopții.Într-o gară pustie, liniștea e sfărâmată doar de scrâșnetul roților pe șinele, ce poartă amprentele atâtora treceri.
Trec și eu pe acolo. Ca un hoinar, cu multe bagaje, cu visele împăturite în buzunar. Spre deosebire de alții, eu port și bagaje emoționale, care atârnă mult mai greu.Doar că nu le duci în mână, le duci cu sufletul.Când brațele îți obosesc, mai iei o pauză. Sufletul, însă, nu cunoaște pauze, pentru că el poartă mereu ceva asupra sa.

Sunt cu ochii pe ceas.Mai am o oră și-mi vine trenul.

tren

Intersecțiile de șine sunt ca și intersecțiile în viață

Aștept.E o așteptare apăsătoare.Peroanele sunt goale de chipuri, dar încă poartă pașii călătorilor prin viață.Aproape că, poți auzi ecourile cuvintelor de bun rămas, ce se mai păstrează, ca o amprentă in aer.

Atașare sau detașare

Călătoria noastră are o destinație finală.De cele mai multe ori, ne atașam de un vagon, care duce spre o destinație greșită sau care o ia pe rute ocolitoare.Alteori, ne detașam noi de un tren, de care simțim că nu mai aparținem și care nu ne mai oferă acea continuitate.
Am putea să ne raportăm la imaginea trenului cu timpul prezent, la cea se află dinaintea lui, ca fiind trecutul, iar ceea ce continuă după acesta, viitorul.Trecem dintr-un vagon într-altul, cu speranța că ne vom regăsi locul, care sa ne ofere priveliștea dorită asupra vieții.Călătorim în trecut, revenim în prezent și

Ne căutăm locul

calatorie cu trenul
O realitate distorsionată

După ce obosim, să tot alergăm, ne oprim la un loc random.Privim pe fereastră. Geamuri aburite, câteva picături de ploaie își croiesc cale printre șanțurile încrustate ale acestuia.Imaginea către exterior ne este distorsionată.Prin prisma acestora, timpul curge fluid și lasă în urma sa, doar secundele irosite în așteptare…
Schimb locul.Într-un alt vagon, un singur cuplu.Nimic care să-ți atragă atenția, până la un detaliu infim…ar spune alții.Ambii privesc în direcții, diametral opuse.El privește pe fereastra din dreapta, ea în cea opusă ei. Simte că nu-și poate găsi reflecția în el, de aceea are nevoie să privească în altă parte. Până când, un zgomot venit de nu știu unde, face ca privirile lor să se întâlnească. Nu pentru mult timp, pentru că tăcerea își reia din nou cursul.Trec pe lângă ei, așa cum trecem unii pe lângă alții in viață.Ne ștergem față de cei de lângă noi, de parcă am dori să ne eliberăm de ceva, ce ne ține captivi. Ca și cum am dori, să punem în cârca acestora, nemulțumirile sau frustrările noastre.Atât de tare, ne-am înstrăinat, că nu ne mai cunoaștem intimitatea, unul altuia.Invadăm spațiul celuilalt, ca și cum ne-ar aparține.Ținem locul ocupat pentru doi.Atunci simți că nu mai aparții acelui loc. Te ridici, te scuturi de nesiguranțe și dezamăgiri, pornești mai departe.

Următoarea stație.Trebuie să cobor.Schimb trenul. Nu știu dacă am deraiat eu, de la destinație sau trenul e cel ce și-a schimbat cursul.

Distanța de 2 ore…iar aștept. De data aceasta, nu sunt singură. Un bătrân se află la câțiva metri de mine.Pare că se îneacă cu propriile gânduri, mai scoate un oftat, o lacrimă îi alunecă pe față. Mă apropii, să-i aflu of-ul. Din spusele sale, acesta își așteaptă soția, care a plecat acum câțiva ani, într-o călătorie și nu s-a mai întors. Ca și cum, timpul i-a pierdut urma. Însă, bătrânul nu. El vine mereu în gară, la aceeași oră, în aceeași zi, pe același peron pentru a-i reconstitui plecarea. Aceasta rămâne vie în mintea sa, ca momentul cu pricina. De fiecare dată, își repetă un singur lucru și se condamnă singur: “Poate era mai bine să o însoțesc. Acum am fi fost împreună. Nu conta unde și cum, dar împreună. Timpul s-a scurs și nu-l mai pot întoarce. De atunci, simt că oricât ar trece, pentru mine stă in loc, împietrit la acea clipă.”

Cuvintele se agață unele de altele în curgerea lor, precum minutele pe ceas. Constant că, mă apropii de ora de plecare.E timpul să mă urc în ultimul tren până la destinație.Mă îndepărtez, dar nu înainte de-ai lăsa un gând de rămas bun și o carte: Fata din tren.

timp

 

Continue Reading

Bijuteria dragostei. O piatra rara

Poartă dragostea, așa cum îți porți bijuteriile.Nu o lasă să se oxideze sub influența factorilor externi.Chiar dacă se rupe, nu o arunca, cum am învățat să procedăm cu lucrurile, care nu ne mai folosesc. Lipește-o, chiar dacă în acel loc, unde s-a produs ruptura, nu va mai fi niciodată la fel.Măcar, i-ai mai acordat o șansă.Ți-ai mai dat ție, încă o șansă.
Uneori, fiind conștienți de valoarea ei, o depozităm in nisipul conștiinței. Nu pentru a o ascunde de ochii curioșilor sau a “căutorilor de comori“, care își doresc doar să exploateze această bijuterie.Ci pentru simplul fapt, că dorim să nu o contaminăm cu reziduurile, care i-ar putea altera forma.
Dragostea e ca o perlă pe fundul mării.Necesită atâta timp pentru a făuri dragostea în suflet, încât nu permiți oricui să aibă acces la ea. O protejezi, precum scoica are grijă de perla din interiorul ei.

dragoste

…dragostea e convertită în sentimente
La fel, ca și o bijuterie, dragostea nu are termen de expirare. Ea prezintă semnele trecerii timpului, se erodează, își pierde din strălucire, dar niciodată nu-și va pierde valoarea sentimentală. După ani și ani, poți reveni la ea, o poți șlefui pentru a-i reda strălucirea pe care a avut-o la început.Dragostea nu se măsoară în karate, e convertită în sentimente. Dragostea din plic e atunci când ești sărac afectiv și doar așa poți compensa lipsa valorii.Mai grav, e când ajungi la schimb valutar cu ea.
Poate sunt o piatră neșlefuită, asemenea fațetelor unui diamant, ce își așteaptă făurarul pentru a-i conferi o formă aleasă. Aleg să strălucesc, atunci când am lângă mine, piesele care mă completează, care fac din mine un întreg.

dragoste
Și dacă-s piatră să fiu nestemată

…bijuteria se poate falsifica, dragostea nu
Bijuteria dragostei o păstrezi în cutia sufletului. De acolo, știi că nu ți-o va fura nimeni, oricât ar încerca. Bijuteria se poate falsifica, dragostea nu. Ar fi prea multe semne, ce o dau de gol.În domeniul bijutier, poți fi acuzat de uz de fals. În iubire, ce e fals, se topește în propriul conținut.

Dragostea e ca și un accesoriu, te completează.
Ea poate lua forma unui inel, deoarece e concentric și te înconjoară.O poți purta ca pe o brățară, deoarece începe într-un punct și se termină cu un altul. Se poate metamorfoza într-un pereche de cercei, pentru că în iubire e nevoie de 2 pentru a realiza echilibrul. În cele din urmă, dragostea poate fi, asemenea unui colier, deoarece stă sau ar trebui să se afle la baza oricărei relații interumane…

P.S Până nu apar roboții și ne fură ce a mai rămas uman în noi.
Capabili de sentimente sau doar programați să iubim?

Continue Reading

Impachetez momente si nu doar de sarbatori

momente

Zilnic, împachetăm câte ceva: haine, avioane de hârtie, dacă e să ne referim la anii de școală, șervețele la mesele de sărbători, documente și plicuri, dacă ne intersectăn cu zona office și nu numai.Lista poate continua, dar ca să cuprindem și spiritul sărbătorilor, includem și nelipsitele cadouri și colete.
Însă, cum ar fi, dacă am împacheta momente.Ce hârtie am alege, ca să se potrivească cu fiecare, în ce fel de cutii le-am aranja? Le-am alege, tot cu aceeași grijă, cu care le alegem pe cele pentru daruri?
Pentru împachetarea cadourilor este necesară puțină îndemânare…la fel să fie și în cazul momentelor? În această situație, devenim ceva mai stângaci, pentru că apelăm la materialul afectiv.
Suntem mult mai atenți la plierea hârtiei, la îndoirea colțurilor, pentru că nu dorim să dăruim momente “șifonate”. În cel mai bun caz, le-ar putea lipsi finalitatea sau unele ar putea fi supuse unor recondiționări de “ambalaj”.La momentul respectiv, neștiind să le dăm o formă adecvată.
Îmbrăcăm momentele în culoare, le asociem cu un parfum, o anumită textură, însă pot fi lipsite și de toate acestea. Le-aș denumi momente vide, pentru că devin intangibile, odată cu timpul.Treci prin ele, dar nu simți nici o atingere.Le retrăiești, dar te lasă rece.
Unui cadou vom ști, aproape întotdeauna ce spațiu să-i alocăm, e definit. Însă, unui moment nu-i putem găsi limitele pentru a-i contura marginile.Acesta poate dura, cât timp decidem noi să-i acordăm.
Momentele cu gust sunt omogene, precum aluatul.Le poți întinde pentru a căpăta diverse forme și texturi.Adaugi sarea și piperul, ca momentul să fie complet.Apoi, mai trebuie să știi, să le prepari la temperatura potrivită, pentru a scoate ce-i mai bun din ele.Aș numi eu: acea esență sau sevă.
Momentele de pus în ramă iau forma amintirilor și clipelor, dar sunt limitate de timp și spațiu. Pot fi statice sau într-o continuă mișcare, demonstrându-ne efemeritatea timpului. Imaginile rămân aceleași,  când peste ele se mai așterne praful anilor.
Momentele cozy sunt cele care ne îmbracă sufletul în materiale plăcute, ni-l setează la temperatura optimă și ne poartă pașii pe tărâmuri pufoase.
Momentele distractive au ca și spațiu, terenul propriu sau cel al adversarului. Unele au loc contracronometru, altele într-un timp limitat.Chiar dacă în termenii jocului unul pierde, iar altul câștigă, distracția e un plus pentru ambele părți.
Momentele magice sunt deosebite, pentru că ne dau întâlnire, de câteva ori pe an. Sunt singurele, pentru care strălucirea nu se estompează cu trecerea timpului.
Un moment e asemenea unui colet, ce trebuie să ajungă la destinatar.Decizia e dacă îl păstrăm pentru noi sau îl trimitem mai departe.Importantă e forma în care alegem să-l învelim și ce mesaj îi atribuim.
Deviza Pepco e #Maimultcumaipuțin.  Momentele vor lua forma, pe care tu alegi, sa le o conferi. Un moment e puțin, dar reprezintă mult.

pepco
set globuri-6,99 lei: decorațiuni Crăciun-7, 99 lei, ramă foto-19, 99 lei (preț special) * Pepco

Când cumperi un cadou, gândește-te și la momentul, pe care îl dăruiești, odată cu el. Acea persoană, cu siguranță îți va mulțumi. Am și eu un moment fericit pentru tine.Spiridușul mi-a lasat acest cod MY-FRIEND-20, pentru ca tu să beneficiezi de 20 lei CADOU la comanda ta peste 99 lei. Mai ai 5 zile, să te bucuri de ofertă.Inspiră-te: https://goo.gl/SSGN2G

În ceea ce mă privește, le-am clasificat astfel:
Momente cu gust:
☑ vas termorezistent ☑ forme prăjituri
Momente cozy
☑ pijama ☑ papuci de casă ☑ ceainic
Momente de pus în ramă
☑ ramă foto
Momente de răsfăț
☑ set baie ☑ machiaj
Momente magice
☑ decorațiuni Crăciun  ☑ ghirlandă; ☑ set globuri
Momente distractive
☑ fabrica de brioșe ☑ pian muzical
Momente sexi
☑ lenjerie intimă

Pentru consultarea prețurilor, respectiv alte articole, te invit să răsfoiești broșura Pepco și / sau să descoperi produsele în magazine.

Ce ți-ai cumpărat, ultima dată, de la Pepco?

Continue Reading

Despre origini si originea unei francize

franciza

Bine v-am regăsit! Astăzi debutăm în afaceri.Te invit să-mi fii alături în acest demers, cine știe poate te atrage și pe tine, ideea unei francize.

Cum a luat naștere ideea?
Îmi doream o afacere, una a mea. Știți cum se spune: “eu să închid, eu să deschid”. Ca orice antreprenor, aflat la început de drum, ai anumite temeri sau nedumeriri în ceea ce privește domeniul de activitate. Ce să alegi? Piața e ofertantă. Doar că uneori ești limitat de anumite circumstanțe: buget, spațiu sau timp. Ca să le împac pe toate, am aflat afacerea câștigătoare: Patiseria Tineretului.
De ce m-am oprit la franciza Patiseria Tineretului?
Pentru că îmi inspiră acel spirit de tânăr antreprenor, acea speranță care așteaptă să prindă rădăcini.
Dacă tot am menționat de rădăcini, cum ar fi dacă ne-am întoarce la origini, la începuturi, la rețetele clasice  din patiseria artizanală.Ce gust ar avea timpurile de acum cu aroma de atunci? O îmbinare între tradițional și modern, între simplitate și complexitatea ingredientelor.
Pentru că sunt pentru calitate, mai presus de cantitate, am ales oportunitatea de a investi “Patiseria Tineretului”, după ce am răsfoit catalogul francizelor din România.Aceasta e o afacere, deja testată pe piață și și-a câștigat clienții săi. Despre cum decurg lucrurile și pentru a mă inspira de la alte idei de afaceri, am ales să mă documentez din materialele speaker-ului Lorand Soares. Adaptăm, aplicăm, punem în practică și sperăm ca rezultatul să fie cel scontat.
Am investit ceva capital în afacere, ne-am asociat pentru a împărți costurile. Locul era deja pregătit, mai era necesară doar documentația și aprobările.
Suntem o echipă tânără, iar prin această afacere ne dorim să aducem experiența clientului la un alt nivel. Dorim ca produsele noastre să ne recomande, nu doar brandul. De aceea, am ales să nu investim, doar în imagine, ci și în oameni. Ei sunt cei ce duc mai departe mesajul nostru.Tinerii mesageri ai unui stil de viață sănătos și autentic.
Nu dorim să-ți împachetăm povești, nici să adaugăm cuvinte de umplutură, dorim să ne cunoașteți, așa cum suntem. Într-un mod transparent, fără alte adaosuri.
Suntem maleabili, precum aluatul la dospit. Setăm temperatura potrivită, pentru ca clienții noștri să se bucure de produse, numai bune de luat la pachet. Luați cât e cald!
Avem di tăti! Doar să ne spuneți, cât și ce doriți!
“O plăcintă cu mere,
Merge bine la o bere.
Un ștrudel sau un corn,
Îl servești în pauza de la filmări.
Un covrig sau o brânzoaică,
Ca și gustare după masă.
Sper că nu te-ai făcut gogoașă,
Cireașa de pe tort, e o prăjitură aleasă
Așa că, fă bine și îndeasă.
Ca să mă fac înțeleasă,
Se coace și de un cozonac în cuptor,
Merinde avem, ne mai trebuie cumpărător.

Oare, vei fi tu unul dintre ei?
Experiența oferită clienților noștri, începe din momentul în care aceștia ne trec pragul. De aceea, ne place să acordăm o atenție sporită, modului de primire, precum și interacțiunii avute în procesul de cumpărare. Ne vom întâmpina oaspeții cu zâmbetul pe buze și ne vom asigura că le oferim produse conform așteptărilor.Misiunea noastră este:“Sa ofere momente de rasfat! Momentul Pentru Ceva Bun!”
Ne concentrăm pe valorile simple, precum entuziasmul, pasiunea si atenția pentru detalii. Încercăm să le inoculăm și vizitatorilor noștri, acest spirit pentru produselor tradiționale.
Lunar, invităm unul dintre cumpărătorii noștri fideli să facă parte din procesul de producție al produselor noastre. Îi oferim ocazia de a se convinge de calitatea ingredientelor utilizate. De asemenea, îi acordăm diploma de “Spirit tânăr de patiser” și o pungă cu bunătățile noastre.

Patiseria Tineretului

Fii și tu un tânăr antreprenor! Alege-ți o franciză și scoate ideile din cuptor!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017!

 

Continue Reading

Sunt extraterestru! Ma lupt cu intunericul, dincolo de orizont!

Beyond Skyline

De cele mai multe ori, am o gândire mai extraterestră, așa că pe undeva, s-ar putea să găsim o cale comună…calea Lactee.Cu forța gravitațională, nu prea mă împac, de când sunt dincolo de orizont. E o linie subțire între cer și Pământ.Nici aerul, parcă nu mai are aceeași compoziție. S-a radiat cu raze X. O fi de bine, o fi de rău? Nu știu ce planuri, mai au grupările extraterestre, dar eu mi-am propus să le stric.
Explică-mi și mie, cum vii tu în galaxia și cosmosul meu să transformi totul în praf de stele și să răcești planeta de la 30 de grade la 0 grade. Răceala asta, nu-mi priește, așa că am antidotul necesar la purtător.
Pe timp de război, îmbrac costumul de Wonder Woman și la atac. Dar stai, am și arme secrete. Tu, un necunoscut hidos vii cu haosul și întunericul în lumea mea. Cine te crezi? Stăpânul Universului? Mai privește-te o dată, poate nu te-ai văzut bine. Te recunoști, îți place ce vezi?
Am uitat, îmi bat gura degeaba, o creatură fără suflet, ce poate cunoaște despre frumusețe și dragostea umană? Nimic, mulțimea vidă. Cred că așa a și luat naștere din nimic. Un extraterestru antagonic care nu știe și nici nu va simți vreodată. Un suflet negru, de parcă a înghițit cianură și s-a transformat într-o gaură neagră.
Nu ține la mine, masca asta de “om al Binelui” pe care tot o joci, de ceva vreme. Mă mir, cum nu te-ai plictisit să tot disimulezi, încât să atragi oamenii de partea ta. Da și ți-o spun  în față, fără menajamente. Nu te bucura prea mult, că o să dispari curând.
Arma mea e binele și răbdarea…cu el poți trece și marea. Nu toți îl merită, dar ne adaptăm. Am epuizat resursele pozitive cu cine nu trebuia, încât au ieșit la suprafață și cele întunecate. Le țineam blocate, pentru a nu-mi invada sufletul și gândirea, dar acest specimen extraterestru, un vampir energetic mi-a transformat energia din plus în minus.
Când scazi pe minus, ești ghidat de forțele întunericului, ale haosului și confuziei.Nu mai ești stăpân pe propriile gânduri, se duce o luptă intre bine și rău. Simți, cum ești zmucit, când într-o parte, când într-alta. Te chinui, să menții echilibrul în terenul tău, dar tu ești unul, ei mai mulți. Au și un talent specific: sunt vizibil invizibili. N-ai priceput, știu…rectificăm, adică au o formă de a se simți prezenți, într-un mod invizibil. Zici că e scenariul unui film SF, precum Beyond Skyline, filmul ce are premiera, în cinematografe, pe 3 noiembrie.Aproape că, m-am făcut una cu personajul principal, Frank Grillo. Abilități de detectiv în varianta feminină.

Beyond Skyline

Doar că, filmul meu cu extratereștrii nu e proiectat la cinema, ci trăiește viu în mintea mea. Îl developează ca un trailer cu 30 de frame-uri pe secundă, încât mi-l prezintă în detaliu. Dar, ați putea să nu-mi mai amintiţi? Chiar vreau să eliberez spațiul din memorie, că e ocupat cu specimene nesemnificative. Nu l-aș pune nici pe stick…mi-ar virusa întreg sistemul și nu mă risc. Îl pun direct în coș…acolo îi e locul.

În lupta cu inamicii, mi-aș proteja familia și pe cei dragi, apoi dacă îmi stă în puteri a-și salva planeta de la un iminent dezastru. Lupt cu toate armele din dotare, când vine vorba despre a apăra ceea ce iubesc: oamenii și locul în care trăiesc.Nu mă știam așa de curajoasă, chiar mă descurajăm rapid, dar viața are modul ei de a-ți oferi resursele necesare pentru a-i ține piept.Curajul de a-ți înfrânge propriile temeri și frici, puterea de a schimba și de a te avânta în necunoscut, controlul și stăpânirea emoțiilor, a reacțiilor, deopotrivă. Punctele slabe se pot transforma în atuuri, iar cele tari, în slăbiciuni.Lupta pentru supraviețuire, într-o junglă urbană, unde instinctul primează în fața raționalului.

Încă, mai cred în bine. Cu toate că, am văzut și întunericul.Când găsești un crâmpei de lumină, nu-l lăsa să se afunde în abis, scoate-l tu la suprafață. Poate, îl vei învăța, din nou, ce e zborul, chiar și cu o aripă frântă…va renaște precum pasarea Phoenix, din proprie ei cenușă.Dincolo de orizont, e mai mult decât poți vedea…

Fin!  To be continued…

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2017.

Continue Reading