STOP and smile! Viața e frumoasă, dacă tu alegi să o vezi astfel!

natura

Recent am văzut o fotografie pe Instagram și m-a inspirat să scriu acest articol: Stop and smile, aș adauga eu more…doar nu facem risipă.
Ar mai necesita să avem și impozit pe zâmbet. În rest, le avem pe toate.
” Stop! Viața are prioritate! “
Ne face să conștientizăm un pericol iminent. Să analizăm că un impuls de moment poate pune în pericol, atâta viața proprie, cât și a celor dragi.
” Stop and smile!” – Fericirea are prioritate
Nu doar cu chipul, ci și cu sufletul. E ca și un reminder pentru fiecare dintre noi. Dacă cineva ți-a șters, vreodată zâmbetul, redesenează-l cu alte culori.

Ce ar fi, dacă ar apărea astfel de indicatoare și pe drumurile noastre?
Măcar așa, n-am mai vedea atâtea chipuri triste, ce se grăbesc prin viață, dar nici ei nu știu unde. Sau poate știu, acolo unde zâmbetele nu se găsesc doar în fotografii. Însă, aleg să meargă pe același drum de azi, de mâine cu destinația: oriunde.
E posibil, ca la acest punct, să mă aflu și eu.L-am denumit punct de cotitură sau introspecție, îi puteți spune cum vreți.
smile
Revenind la drumurile noastre…nu ai cum, să nu schițezi măcar o grimasă la vederea lui. Parcă și când pronunțăm cuvântul “SMILE”, ni se articulează buzele într-un zâmbet.Astfel, vă propun să rostim cât mai multe cuvinte frumoase pentru a ne păstra seninătatea zâmbetului. Uneori, ne mai scapă și altele din partea opusă, în mod intenționat sau nu. Ce observăm: expresia feței ni se crispează, iar zâmbetul se estompează sau dispare.
Aflat la bordul unei mașini, ești atent la semnalele și indicatoarele de pe drum. Îți ghidezi traseul, în principiu, după cea mai scurtă rută până la destinație.Dar timpul economisit nu-ți va garanta și o călătorie de calitate. Universal valabil pentru situația următoare.

În cea mai mare parte din timp, te afli la bordul propriei tale vieți. Tu alegi dacă mergi pe scurtătură sau alegi calea cea mai lungă către obiectivele tale. Scurtătura te poate pune în fața lucrului împlinit, dar nu întotdeauna e și cea corectă. În timp ce, drumul lung chiar dacă e mai anevoios, cu piedici și obstacole, poate fi presărat cu persoane sau situații, care să te ajute în demersul tău.Uneori, e posibil ca viața ta să ia o turnură bruscă și să fii nevoit să o redresezi cu resursele rămase.Să te avânți prin șerpentine, să încetinești pasul pentru a admira drumul parcurs, să evidențiezi punctele cheie pentru a realiza o hartă a evoluției tale.

Dacă am realiza o combinație din cele două, ar suna cam așa: Oprește-te! Fericirea în viața ta are prioritate!

smile

Continue Reading

Eu sau cel impus de societate?

efectul de turmă

Aleg să fiu eu, însămi și să fiu criticat pentru preferințele mele sau urmez efectul de turmă?

Majoritatea dintre noi avem tendința de a urma această direcție, de a proiecta lumii o imagine a noastră, care nu ne reprezintă în totalitate, pentru a fi acceptați, pentru a ne satisface nevoia primară, de a aparține unei comunității sau grup social.Imităm un anumit comportament, deoarece considerăm că ne va aduce același “câștig” adus persoanei în cauză. Poate o anumită recunoaștere socială, reușită, o imagine bună. Realizăm acest lucru, conștient sau nu, voluntar sau involuntar.

Alegem să fim noi,  ni se reproșează: Fii și tu în rând cu lumea, fii un om ‘normal’. Urmăm efectul de turmă suntem criticați. Încercam să nu ne încadram în anumite standarde, să fim ca restul, dar să facem lucrurile în stilul nostru propriu, tot se vor găsi persoane care nu vor accepta punctul nostru de vedere.

Dar până la urmă ce înseamnă această normalitate?

Să fim copii, exemplare la indigo, să ne încadrăm intr-un tipar, doar pentru a fi integrați în societate?
Îndrăznim să fim altfel, să gândim “outside the box” , criteriile se schimbă. Ești considerat ” diferit “. Nu împărtășești aceleași credințe, opinii , principii de viață ca și ei, ești exclus , riști să fii etichetat ca inadaptat sau “ciudat“.
Cele mai mari și inovative idei nu s-au născut din normalitate, ci dintr-o nebunie frumoasă. Normalul îngrădește creativitatea, pe când un spirit liber, open-mind o dezvoltă pentru a-și ramifica rădăcinile. Lucrurile sunt privite, cu totul dintr-o altă perspectivă, iar ideile fixe devin maleabile, se transformă în ceva frumos.

Cine sunt și cine doresc să fiu .

În primul rând ești tu, ca și individ percepțiile proprii asupra lumii. În timp ce, în partea opusă, te ciocnești de ideile implementate de mass-media, mediul social, etc. La un punct comun ar trebui să se realizeze procesul de incluziune a maselor, să difuzeze unele cu altele și să se ajungă la un echilibru. O stare pe care tindem să o acceptăm în mică sau mare măsură.

De aceea, apar și discrepanțe între Cine sunt și Cine doresc să fiu.
Atunci când rămâi tu cu tine, poți fi tu , așa cum simți, fără a te simți constrâns de faptul că modul tău de a gândi, nu e pe aceeași lungime de undă cu a celorlalți. În acest caz, fiind mai puțin înțeles, neconvențional.

Hainele acceptării
De cele mai multe ori, ne ascundem personalitatea din varii motive, o îmbrăcam în ” hainele acceptării “, de aceea ne contopim cu ceilalți și ni se pune eticheta: ” Ești ca restul! “. Da, pentru că tu vezi doar ” la suprafață “, acel procent de 15% și nu ai dezbrăcat “hainele” pentru a descoperi conținutul. Aș numi-o: superficialitate

Preferăm, mai degrabă să ne modelăm ideile și gândirea după a celorlalți, pentru a nu fi marginalizați. Pentru că, astfel, scăpăm de efortul de a ne justifica, de fiecare dată, când alegem să fim diferiți.
Ne conformăm majorității și ne neglijăm adevarata IDENTITATE. Riscăm să ne pierdem undeva la jumătatea drumului, dacă nu ne oprim la timp să ne întrebam:
“ Cine vreau să fiu? “
Răspunsul nu-l găsim la ceilalți, la sfârșitul unui manual cu rezolvări sau împachetat frumos într-o scrisoare motivațională. Acesta se află ascuns în sufletul nostru. De fapt, e ca și un exercițiu. Suntem în căutarea soluției corecte , nu a celei unice, pentru că e mereu alta, de la caz, la caz. Uneori nu avem toate datele, ne împiedicăm când avem prea multe necunoscute și abandonăm. Reluăm mai târziu, când mai aflăm indicii despre noi, le punem cap la cap, ca într-un final să obținem rezultatul așteptat. Dacă nu ne mulțumește, înseamnă că nu am luat în considerare toate variantele posibile pentru a o găsi pe cea potrivită.

Muzica e aceeași pentru toți. Greșit! Depinde de percepție și interpretare. Aici e DIFERENȚA.
Așa și cu oamenii.
Tu, cum alegi să fii?

Continue Reading