Vindecare

Vreau să mă vindec de tot și de toate,
Caut rețeta în cartea de bucate,
Sau poate
găsesc antitotul în colectia salvate.
Să beau fericirea din pocal,
Să gust dulceața , să scap de amar.
Să-mi fie sufletul plin de miere,
Să mă înfrupt din licoarea vieții,
Să mai prind putere.
Dar vindecarea poate fi temporară
si să recidivez iară,
Ca și o rană ce a rămas cu cicatrice
de la ultima incizie,
Las timpul să vindece.

Continue Reading

Metamorfoză

Și nu știu ce doare mai tare,
Să respiri aer sau să fii floare,
Să fii intoxicat sau rupt,
Să plutești în văzduh sau să fii înfipt în pământ.

Și nu știu dacă metamorfoza e o stare,
O condiție sau o cale de evadare,
Să fii sau să nu fii
Pe cerul cuiva o stea sau
O bucată lipsă din inima sa.

Și nu știu ce trec mai rapid,
Secundele pe ceas
Sau oameni prin timp.
Și nu știu ce e mai bine,
Să fii… o frunză în vânt
Sau un trecător pe acest Pămant.

Și nu știu ce rănește mai mult,
Să te pierzi încercând,
Să fii scânteie pentru foc,
Să fii spin pentru trandafir sau
Abrupt pentru floarea de colț.

Dar nu știu…
Să mă prefac că nu mai simt,
Doar pot,
Să mă transform, aripi să prind,
Să mă îndepărtez și să renasc
Din pustiu.

Continue Reading

Eu sau cel impus de societate?

efectul de turmă

Aleg să fiu eu, însămi și să fiu criticat pentru preferințele mele sau urmez efectul de turmă?

Majoritatea dintre noi avem tendința de a urma această direcție, de a proiecta lumii o imagine a noastră, care nu ne reprezintă în totalitate, pentru a fi acceptați, pentru a ne satisface nevoia primară, de a aparține unei comunității sau grup social.Imităm un anumit comportament, deoarece considerăm că ne va aduce același “câștig” adus persoanei în cauză. Poate o anumită recunoaștere socială, reușită, o imagine bună. Realizăm acest lucru, conștient sau nu, voluntar sau involuntar.

Alegem să fim noi,  ni se reproșează: Fii și tu în rând cu lumea, fii un om ‘normal’. Urmăm efectul de turmă suntem criticați. Încercam să nu ne încadram în anumite standarde, să fim ca restul, dar să facem lucrurile în stilul nostru propriu, tot se vor găsi persoane care nu vor accepta punctul nostru de vedere.

Dar până la urmă ce înseamnă această normalitate?

Să fim copii, exemplare la indigo, să ne încadrăm intr-un tipar, doar pentru a fi integrați în societate?
Îndrăznim să fim altfel, să gândim “outside the box” , criteriile se schimbă. Ești considerat ” diferit “. Nu împărtășești aceleași credințe, opinii , principii de viață ca și ei, ești exclus , riști să fii etichetat ca inadaptat sau “ciudat“.
Cele mai mari și inovative idei nu s-au născut din normalitate, ci dintr-o nebunie frumoasă. Normalul îngrădește creativitatea, pe când un spirit liber, open-mind o dezvoltă pentru a-și ramifica rădăcinile. Lucrurile sunt privite, cu totul dintr-o altă perspectivă, iar ideile fixe devin maleabile, se transformă în ceva frumos.

Cine sunt și cine doresc să fiu .

În primul rând ești tu, ca și individ percepțiile proprii asupra lumii. În timp ce, în partea opusă, te ciocnești de ideile implementate de mass-media, mediul social, etc. La un punct comun ar trebui să se realizeze procesul de incluziune a maselor, să difuzeze unele cu altele și să se ajungă la un echilibru. O stare pe care tindem să o acceptăm în mică sau mare măsură.

De aceea, apar și discrepanțe între Cine sunt și Cine doresc să fiu.
Atunci când rămâi tu cu tine, poți fi tu , așa cum simți, fără a te simți constrâns de faptul că modul tău de a gândi, nu e pe aceeași lungime de undă cu a celorlalți. În acest caz, fiind mai puțin înțeles, neconvențional.

Hainele acceptării
De cele mai multe ori, ne ascundem personalitatea din varii motive, o îmbrăcam în ” hainele acceptării “, de aceea ne contopim cu ceilalți și ni se pune eticheta: ” Ești ca restul! “. Da, pentru că tu vezi doar ” la suprafață “, acel procent de 15% și nu ai dezbrăcat “hainele” pentru a descoperi conținutul. Aș numi-o: superficialitate

Preferăm, mai degrabă să ne modelăm ideile și gândirea după a celorlalți, pentru a nu fi marginalizați. Pentru că, astfel, scăpăm de efortul de a ne justifica, de fiecare dată, când alegem să fim diferiți.
Ne conformăm majorității și ne neglijăm adevarata IDENTITATE. Riscăm să ne pierdem undeva la jumătatea drumului, dacă nu ne oprim la timp să ne întrebam:
“ Cine vreau să fiu? “
Răspunsul nu-l găsim la ceilalți, la sfârșitul unui manual cu rezolvări sau împachetat frumos într-o scrisoare motivațională. Acesta se află ascuns în sufletul nostru. De fapt, e ca și un exercițiu. Suntem în căutarea soluției corecte , nu a celei unice, pentru că e mereu alta, de la caz, la caz. Uneori nu avem toate datele, ne împiedicăm când avem prea multe necunoscute și abandonăm. Reluăm mai târziu, când mai aflăm indicii despre noi, le punem cap la cap, ca într-un final să obținem rezultatul așteptat. Dacă nu ne mulțumește, înseamnă că nu am luat în considerare toate variantele posibile pentru a o găsi pe cea potrivită.

Muzica e aceeași pentru toți. Greșit! Depinde de percepție și interpretare. Aici e DIFERENȚA.
Așa și cu oamenii.
Tu, cum alegi să fii?

Continue Reading

Zilele ce vor urma…

Nu știu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu știu cum și nu știu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabușite și durere mascată,
Războaie și mascaradă.

Atâta ură, fără masură ,
lupte de stradă.
Atâta violență,
Uităm că suntem frați,
A patriei mamă.

Ne sfâșiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alții,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.

Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternați
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuși de puțin.

Creiere îmbibate de otravă,
Sub anestezie totală,
Ne vindem sufletele pe tavă.

Hipnotizați,
Avem o imagine distorsionată a realității ideale
Puși la zid,
Ni se pune lacăt pe cuvinte,
Ce devin arme letale.

Minți murdare alimentate cu răutate,
Spulberă vise, ucid suflete nevinovate.
Încătușați de adevăr,
Puși la pământ de minciună,
Nu mai avem putere să răzbim
Zilelor de pe urmă.

Zilele ce vor urma, se scriu deja,

Totul ține de timp,
Pioni în mâinile propriului destin,

Cădem, ne lovim,

dar nu renunțăm până reușim.

Continue Reading

Lunatic

lună plină

Lunatic

E plină, e lună plină,

După perdeaua de nori se arată timidă,

Un astru celest, într-o lumina difuză,

O parte misterioasă, alta ascunsă.

 

Razele lunii îmi dezvăluie trupul,

Mă ating subtil, îmi golesc conținutul.

Soarele sărută zorile,

În timp ce, luna mângâie stelele.

După ce și-a jucat rolul,

La ceas de noapte,

Lasă luna să preia controlul.

 

Și privesc la luna-n semiumbră,

Atât de aproape și totuși atât de departe,

Mi se descoperă în faze,

E noapte senină.

 

E întuneric și eter,

E contemplare și mister,

Rotundă, semilună sau pătrar,

Un lunatic, mă declar.

Continue Reading

Poluare

poluare suflet

Poluare

E poluare în suflet și-n aerul respirat,

E mult fum , cuvinte greu de digerat,

Prea mult zgomot și decibeli pe metrul pătrat.

Sufletul se află într-o stare de exploatare,

Înecat în noroi și toxicitate,

Se afundă tot mai mult

și moare.

 

Ar trebui să punem filtru pe suflet,

Să cearnă nisipul ce s-a așternut

De la ultima luptă

Dintre rațiune și inimă.

Îl otrăvim cu cuvinte,

Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.

 

Asfixiat,

într-o permanentă stare de regenerare,

Mulți privesc,

El se sufocă de atâta nepăsare.

Respiră o atmosferă încărcată,

Vorbe ce se-mbibă în suflet,

Ca o pată de cerneală.

Ea, macăr poate fi absorbită,

Pe când, cuvântul instigă

La ură si frică.

Imobilizat de fumul ce devine lanț,

Distrugerea e lentă,

Urmele rămân, încă mai poate fi salvat,

E ca și cum ai pune pansament

Pe o rană, ce nu s-a vindecat

© copyright diananita.ro

Continue Reading

Echilibru

Îmi inunzi mintea , ca un cântec în Do Major,
Îmi invadezi fiecare celulă , fiecare atom,
Te simt în bătăi de inimi pe minut,
Te respir în aerul pur.

Mă ridici de la pământ,
dar mă și cobori,
Mă menții în echilibru,
cum fac anii cu timpu’,
Mă rescrii la perfectul simplu,
mă povestești în linii ample,
Mă desenezi ambiguu.
Mă porți în brațe,
Mă alungi , mă-ntorc ca un boomerang,
Mă chemi, înod speranțe
Și-apoi dispar.

© Copyright diananita.ro

Continue Reading

Valurile vieții

valul

Valurile vieții,

Unele te urcă, altele te coboară,

Arunc ancora să-mi mențin echilibrul,

Cel mai bun pansament rămâne tot timpul.

O furtună de gănduri,

M-arunc în vâltoarea lor,

Prizioner al norilor.

Mă scald în ape reci,

Înaintez prin ceață,

Transform neșansă în șansă,

Speranța mă ține la suprafață.

E zbucium, e trăire,

Să prinzi valul, nu fii luat prin învăluire.

Ești tot mai aproape de țârm,

Dar nisipul îți fuge de sub picioare,

Privești cum tot ce-ai construit până acum

Se scurge precum timpul dintre două lumi

Și nu-ți mai dă răgaz,

Să rescrii povestea cu un alt final.

Însă orice capăt de drum,

Are și un nou început.

Din ruinele unui vapor pierdut în larg,

Șlefuiesc bucăți, le aduc la mal,

Culeg de pe cer stele , le prefac-n catarg,

Vântul schimbării mi-e pănză,

Trasez noi direcții , nu-mi caut osândă.

Mă las purtată , dar de această dată,

Eu sunt cea care preia controlul,

Unii și-au jucat bine rolul,

Au câștigat o luptă, dar nu și războiul.

Așa că ridic pânzele sus,

Timpul e prea prețios pe pământ,

Să-l pierd pe lucruri fără conținut,

Mă eliberez de toate și spun

Asta sunt.

Continue Reading

Am ales să fiu învingător

învingător

Să găsești puterea să zâmbești,

Chiar și atunci când simți că te prăbusești.

Când liniștea se sparge de cei 4 pereți

În ecouri reci.

Să nu înceți să speri,

Că mâine va fi mai bun ca ieri,

Iar azi ,oricât de umbrit

Drumul îți va părea,

Să ai încredere în șansa ta.

Nu renunța când muntele ți-e obstacol,

Ci, mergi pân’ la capăt.

Perdeaua de nori nu e doar pentru visători,

Ci și pentru acei învingători,

Care văd dincolo de ea

Și știu că în viață , soarele răsare,

Chiar și după vremea rea.

Ce pot face cănd,

Mii de ganduri nu-mi dau pace

Se rostogolesc, vin de-a valma,

Nu le găsesc începutul, nici sfârșitul

De parcă, s-au certat cu timpul.

Dar caut mai adânc,

Am făcut cu sufletul un legământ.

Mulțumind pe alții, m-am uitat pe mine,

Toate au un preț în viață,

Însă, învată să te respecți mai întâi pe tine.

Oamenii vin șî pleacă, nefiind responsabili de ce lasă în urma lor,

O parte din rai sau doar ruine.

Stări condradictorii,duc o luptă cu mine, 

Confuzie, lipsă de sens,

Mă adaptez din mers.

Obișnuiam să cred că altora le-ar păsa,

Dar m-am înșelat, în naivitatea mea,

Că ei ar pune preț ca și mine,

Pe fapte și realitate, nu pe vorbe puține.

Uneori, trebuie să înaintezi și singur,

Prietenia, în ziua de azi e un cuvânt aruncat la întâmplare,

Nu oferi nimic, ca și cum li s-ar cuvine,

Așteptând să primești, atât cât ești dispus să oferi,

Te vei dezamăgi pe tine.

Continue Reading