Timp pierdut cu oameni nepotriviți

Tu ce faci astăzi, când nu știi ce să crezi,
Dar ce vei face mâine, când nu va mai fi la fel.
Ce loc mai are dreptatea, într-o lume nedreaptă,
Când timpul joacă ultimele cărți,
Iar cei slabi primesc “pedeapsă”.
Nu au comis crime, ci au “săgetat” cu iubire,
Nu au furat bogății, ci au “îmbogățit” locuri pustii,
Au dat viață la ruine.
Au pus dragostea, mai presus de tot,
Cei nu-i cunosc prețul, o aruncă în foc.
E ca un joc de ruletă,
Unde cel ce câștigă, ia și ultima monedă.
Am adus puțin din mine și mă vinzi pe nimic,
Nu ți-am trimis sentimentele într-un cont, ca și bani lichizi,
Dar faci negoț cu ele, ca și cum ar putea fi răscumpărate.
Ce loc mai are dragostea,
când pentru mulți, are termen de valabilitate.
Ce loc să-ți mai ofer,
Când te-am așezat lângă mine,
Din complet, acum e vid,
Nici timpul nu mai trece la fel,
În elipsă de tine.

P.S Pierde-ți timpul cu oamenii care ar dori să se piardă-n timp cu tine.

Continue Reading

Citește-mă printre rânduri

CITEȘTE-mă printre randuri.Să știi ce vreau să spun și când tac, să mă regăsești, chiar și atunci când sunt pierdută printre gânduri. Învață să-mi cucerești mintea, ca pe un teritoriu, pentru a ajunge la esență și conținut. Nu lua totul în grabă, dezgolește de sens fiecare cuvant. Eu îl îmbrac în mister, la granița dintre rațional și eter. Nu e nevoie să porți armură, dar ai grijă ce lași în urma. Nu invada un spațiu, ce nu-ți aparține, doar pentru a stârni furtună și a schimba totul în ruine. Fie că, ești în trecere sau decizi să rămai, sădește ceva frumos. Însă, nu mai depune efort dacă e ceva temporar. Lucrurile frumoase necesită timp, așa că nu doresc să te rețin…

Învață să mă citești printre rânduri.Să-mi cunoști privirea, atunci când nu-și mai poate găsi orizontul. Dar poate, dorind să știi totul deodată, pierzi șirul și ajungi acolo, de unde ai plecat: un gând.

Învață să mă citești, chiar și atunci când inima vorbește pentru mine.Ce-i drept, într-un ritm numai de ea știut, dar le știe cel mai bine.
Învață să mă citești, atunci când nu am cuvintele la mine și se pierd în dezordinea minții. Când vocea se pierde, ascultă-mi liniștea sufletului, vei afla mult mai multe.

Atunci când crezi că știi tot, de fapt nu ai descoperit decât o mică parte. Nu las totul la vedere, păstrez și câteva locuri sub cheie. Secretul e să știi să le descoperi.

Cum? Asta doar tu știi.

Continue Reading

De ce fotografiez? Răspunsuri cu perspectivă

 

De ce mă fotografiezi, dacă mă ai lângă tine? #portret
-Doar așa mă pot focusa să pun într-o lumină bună calitățile și să estompez părțile mai puțin bune.

De ce fotografiezi #natura?
-Datorită ei, am învățat că ce este astăzi într-un fel, mâine poate nu va mai fi la fel.Chiar și un răsărit, de la o clipă la alta, e diferit.Un copac, de la un anotimp la altul, cerul care se află într-o continuă mișcare.Ține de detalii.

De ce fotografiezi #locurile, dacă au fost, deja surprinse de alții?
-A realiza o fotografie, e ca și cum ai picta un #tablou.Poți privi la ea și să fie fadă, să nu-ți transmită nimic, din orice unghi ai privi sau poți privi la ea și să ai întreaga perspectivă, poveste din spatele ei.

Dar cum ar fi, dacă am face fotografii pe suflet și le-am developa pe negativ? Ce setări am utiliza?Luminozitate-să ajungem până-n cele mai întunecate colțuri, contrast-pentru a-l menține în echilibru, claritate pentru a-i evidenția conținutul în detaliu.Ce-ar mai fi de adăugat?

Tu de ce realizezi fotografii?

Continue Reading

Toamna sufletului meu

E toamnă din nou,
Nu doar pictată într-un tablou,
Se aștern frunze peste sufletul meu,
Adie un vânt ușor.

E septembrie, luni.
Din verde crud, sufletu-mi usuci
în tonuri de galben și portocaliu,
Pierd din culoare,
precum și cele mai puternice frunze,
cad într-un târziu.

Toamnă e și acum, era și atunci,
Nostalgie în buchet, îmi aduci
Un anotimp sau o stare,
Căderi de frunze, un metronom în bătaie.
Timpul se comprimă,
Noaptea stinge mai repede ziua
și deprimă.

Am stări în contrast,
Dar nimic nu-i permanent,
Cum, nici pentru frunza de pe ram,
Firul vieții nu-i etern.

Așa că toamnă, cât vei sta,
Lasă-mă să mă îmbrac cu haina ta,
Să gust din rodul tău,
Să simt ploaia , cum îmi inundă trupul,
Așa cum faci tu, cu gândul meu,
Să fiu decor, să fiu parfum
Într-o poză de album.

Continue Reading

Scena vieții

Poate mi-am facut prea multe filme în cap,
Crezând că unii sunt ceva, ce nu par de fapt,
Dar văd că,  viața e ca un bal mascat,
Unde măștile cad,
Imediat, cum rolul s-a încheiat.

Manipularea se face de la nivel înalt,
Nu ține de educație, ține de rang,
Banii reprezinta puterea,
Ce pentru alții e monedă de schimb,
Timpul e o unitate relativă,
Și atunci jocul va lua sfârșit.

Inimi desenate pe ziduri,
Măști în loc de chipuri,
Zâmbete doar în fotografii,
Suflete pustii.

Drumuri ce duc oriunde,
Acasă sau prin îndepărtata lume,
Dar niciunul, care să ducă către mine,
Mi-am pierdut pașii, aflându-te pe tine.
Mă reconstruiesc piesă cu piesă,
Dar nu voi mai fi la fel,
Prin labirintul vieții,
Caut ieșirea, lumina
De la capăt de tunel.

foto:pixabay.com

Continue Reading

Lumea mea e și a ta

Sunt două inimi ce bat,
Sub cerul înstelat,
Două priviri ce se caută neîncetat.
Doua mâini ce ating stele
și leagă două lumi paralele:
Lumea mea cu a ta…unde
Umbra mea urmează calea ta,
Iar pașii mei se îndreaptă și ei
Pe un drum cu aceeași destinație,
Într-un timp cu aceeași variație,
Într-un spațiu cu aceeași gravitație,
Iar unde-s eu , ești și tu (mi te găsesc)
În aceeași viață cu unic sens.

Continue Reading

Cutremur

Se cutremură lumea,
se cutremură Pământul,
De când răutatea a preluat cuvântul.
În timp ce, dreptatea e pusă la zid,
Încătușăm gânduri pe discuri de vinil
Și ascultăm tăcerea și zbuciumul,
Cum se hrănesc din prea plin.

Va veni un moment, când Cerul va ceda,
sub sfant legământ, iar
bunătatea va înlănțui răutatea
pe acest Pământ.
Când întunericul va eclipsa lumina,
Porțile Cerului se vor deschide,
dar dacă eu te am
Și tu pe mine,
Voi ști că, voi fi bine.
Indiferent că, se încheie lumea,
În prezentul ‘azi’ sau îndepărtatul ‘mâine’,
Va începe tot cu tine.

P.S Aprinde lumina din inima ta,

Când simți că întunericul devine prea greu

Pentru a-l purta.

Continue Reading

Perfectul simplu

Căutam în cineva, să mă regăsesc,
Cu care să rezonez
În metafora și epitet.
Să-mi schimbe ritmul inimii,
Din mono în ambivalent,
Să capăt un sens.

Eram perfectul simplu,
Tu l-ai facut să sune complicat,
A fost mai mult decat o conjunctură,
A fost un joc dual.

Nu mă mai cunosc nici eu,
Nu mă mai știe nici timpul,
Poate doar răsăritul
Și nopțile cu lună.

Era doar ea cu mine,
Erau nopți senine,
Acum sunt în ceață,
Înca, îmi mai luminează pașii
În pelicula numită viață.

Continue Reading

Acordă-mi inima

Să-mi cânți o serenadă sub balcon,
Să-mi acorzi inima, să bată la unison,
Să fim pe aceeași lungime de coardă,
Să mă mângâi în terță, să mă seduci în octavă.
Să mă alinți in SI Bemol, să mă încălzești c-un semiton,
Să-mi fii refren de dor.
Să ne sincronizam pe portativ,
Eu, un simplu amator,
tu, un talent nativ.

 

Continue Reading

Retrospectiva în iubire

Ca o retrospectivă, la tot ce a fost,
Inima te știe, pe de rost.
Mi te cântă,
Ca o notă, în octavă,
Îmi ești, când pulseu de tensiune,
Când atingere gravă.

În suflet, mi te strecori,
Vii, aprinzi fiori,
Îți cauți un loc,
Pui stăpânire pe tot,
Apoi lași în urmă, o elipsă,
Ansamblez la loc, piesele lipsă…

Și atunci când tac,
Nu știi, de fapt,
Ce războaie se duc în mine,
Iar când respir,
Simt parfumul tău în oricine.

Atunci când pășesc,
Merg pe urma pașilor,
Ce cândva, duceau către tine.

Atunci, când gândesc,
Mintea îmi spune despre tine
Și atunci, când privesc,
În fiecare chip te regăsesc.

Si-mi bat în fereastră,
Lumini și umbre,
Un sunet al tacerii,
N-are cine sa-l asculte.

 

Continue Reading