Detii CTRL-ul in viata ta? Apeleaza la cateva scurtaturi

Dacă ar fi atât de simplu…dar mai apar și valori |x|cu modul, pentru că nu cunoști niciodată adevărata origine a necunoscutei x.
CTRL în era digitală, e deținut de alte forțe. Să vedem cum aplicăm sau adaptăm comenzile de CTRL și alte scurtături în viața reală.

Escape
Când dorești să ieși dintr-o situație care nu-ți este favorabilă sau te aflii într-un spațiu fără ieșire, ai cam căuta tasta de ESCAPE.Însă, tot ce reușești să faci este să te ascunzi de CAPE( trad. eng: pelerină )
Shift
Ce bine ar fi, dacă am putea schimba subiectul conversației cu un simplu SHIFT.
Ctrl+ Alt
Când vrei să ai la dispoziție și alte alternative. Dorești să faci lucrurile ALTfel, ALTceva etc. Controlează schimbarea.
Ctrl+ T
Nu putem controla timpul, dar putem controla trecerea noastră prin timp. Sunt momente în care ai doar un singur tab deschis: prezentul, însă există momente când ai dori să faci un salt la tab-ul din trecut sau să sari câteva în viitor.
F5
Gândurile te suprasolicită, primești advertisment: Error memory. Simți nevoia să dai un refresh. Să vezi lucrurile mult mai clar, decât la prima afișare. Poate ți-au scăpat ceva detalii, în momentul în care ți-a apărut un pop-up și ți-a blocat vederea. Un RFSH de memorie, poate ține sub control situația.
CTRL+ V
Prea mult “PASTE” în mediul online. În viața de zi cu zi, l-am folosi pentru a mai “lipi” câteva kilograme sau pentru a mai adauga anumite “artificii” pe care nu le deținem. Însă, uităm că trucul nu rezistă prea mult, iar prima ploaie se dezlipește, ca și eticheta, de altfel.
CTRL+ D
Viața e construită din momente. Repetate, reinventate, dar trăite cu aceeași intensitate.Sunt momente, pe care ai dori să le revezi, măcar în memorie. Așa că dai un CTRL+ D și afișezi o listă cu toate “bookmark-urile” de peste ani, chiar și lista cu favorite.
SHIFT + Backspace
Știi acele conversații lungi, unde simți că pierzi firul poveștii. Ai activa SHIFT+ Backspace pentru a derula la momentul în care s-a produs acea “întrerupere”…de ritm, de rațiune, logică sau ce vrei tu.
Ctrl + , Ctrl –
Sunt momente în care simți că deții controlul suprem (+) și altele în care te simți neputincios în fața vieții. (-). Alteori, într-un context dat, apelezi la zoom pentru a vedea în profunzimea problemei și la micșorare când dorești să ai privirea de ansamblu.
CTRL+ Z
Se mai întâmplă să-ți dorești să anulezi totul pe ultima sută de metri? Da și mie! Hai, recunoaște! Da nu Z la nimeni…rămâne între noi. Totuși, parcă ai anula și ultimul mesaj trimis, nu alta, dar realizezi că nu merită și îi dai direct Ctrl+ Shift( Delete) fără “recovery”. Ce e șters, dispărut să rămână. Aa…acum am înțeles de ce nu te-am văzut la petrecerea de aseară, ți-ai dat Ctrl+ Z .Nu de alta, dar nu te potriveai în peisaj. Știi ce zic? Ca piesele Tetris…daca not fit in shape.
Space
Când ai nevoie de spațiu, dar nu știi cât. Poate fi un rând, un paragraf sau o pagină întreagă. Însă, se mai întâmplă, să ai tot spațiul din lume și să te simți stingher sau înconjurat.
Enter
O opțiune necesară pentru fiecare nou venit în viața ta. Ar trebui să-i pui  parolă sau mai de actualitate, amprentă facială sau vocală. Așa știi că mai salvezi locuri în agenda vieții și nu le ții ocupate pentru alții, care chiar își doresc să facă parte din viața ta. Bine că există și buton de Exit.Pe care ușă?  Ușa sufletului.Ușa inimii sau pe scurtătură.
E posibil dacă intri pe ușă, să ieși pe fereastră. Așa că nu le uita deschise.

Mai cunoști și tu altele?

fereastra internet

Continue Reading

Leaganul copilariei

parce de distractii

Leagănul copilăriei, cel care ne aștepta mereu și la care reveneam, de fiecare dată, cu și mai mult elan. De el, ne leagă multe amintiri, momente. Totodată, reprezintă terenul în care “ne-am lovit” pentru prima dată, de nereușite, piedici și noi începuturi. Locul unde a luat start și competiția, în încercarea de a fi mai sus, de a-i fi mereu cu un pas sau o treaptă deasupra celuilalt( niciodată sub )
În copilărie, barca din parc era singura pe care o știam, bineînțeles, în afară de “barca pe valuri plutește ușor.” Nu vâsleam prin ape repezi, iar traseul era lin și fără obstacole.Atunci, credeam că va exista mereu cineva care va contrabalansa barca, că vei avea la bord acea persoană care va menține aceeași direcție cu tine. Dacă nu pentru totdeauna, măcar temporar.Dar viața e înșelătoare, mai apar și miraje, care schimbă cursul. Acea “barcă” din anii copilăriei devine însăși viața, la a cărei cârmii te aflii. Cu trecerea anilor, constați că vâslele se află în mâinile tale, nu a celorlalți.

loc de joaca

Balansoarul era cel care, copil fiind, te ținea în echilibru în terenul de joc. Astăzi, ca și in viață, tot cel cu “greutate”, îl ridică pe cel mai “mic”. ( dacă înțelegeți ce zic ). Nu se mai poate vorbi despre egalitate, în terenul vieții de adult. În acest caz, fiecare își aduce “suporteri” care să încline în partea sa. Tot cel slab e dezavantajat.
Toboganul era unica panta descendentă, ce o cunoșteai.Însă, dacă ajungeai la bază, puteai fi din nou sus, reluând jocul. Alunecai în joacă, te zgâriai, te loveai, dar nu renunțai. Oarecum, îți oferea sentimentul că o poți lua oricând de la capăt, precum viața cu suișurile și coborâșurile ei.
Cățărătorile erau singurele obstacole, unicile piedici sau treptele pe care le aveai de urcat.În vârful acestora, nu te aștepta vreun premiu sau vreo medalie, ci doar bucuria de a fi ajuns acolo de unul singur. Cu pași mici, dar siguri.
Învârtitorile deveneau o formă de “te învârți în cerc”, a zilelor de astăzi. Când ieșeai din leagăn, te simțeai puțin amețit. De altfel, ca și adult, te simți dezorientat dintr-o situație, unde credeai că drumul e în linie dreaptă. De fapt, sunt linii concentrice. De cele mai multe ori, paralele.

parc

Trenulețul copilăriei era prima cursă a vieții. Puteai să cobori, unde și când dorești, să alegi în ce vagon să urci. Călătoria dura doar trei minute, pe aceeași rută. Nu se schimba traseul, nici destinația până la capăt. Acum, urci într-un tren, dar nu știi câte schimbi până la destinație sau dacă vagonul în care te aflii, nu se desprinde de acesta, la mijloc de drum.
Caruselul sau montagne-russe-ul te-a învățat cu fluctuațiile vieții, la o scară mai mică. Când la apogeu, când la punct minim, dar într-o continuă mișcare.La un anumit punct, credeai că ai ajuns în starea de echilibru. Respirai, trageai aer în piept. Pentru o fracțiune de secundă, închideai ochii.Atunci te zmucea și te purta din nou în cursă.Oboseai, dar nu-l puteai opri printr-o apăsare de buton, ca pe o mașină teleghidată. Nu era pe bază de baterii. Măcar aceasta se oprea, când se epuizau bateriile. Dar nu, această “călătorie” te consumă și nu îți lasă timp de “recharge”. Cu bateria în stare de avarie, continui să te deplasezi…

cu pași mici, dar undeva îți notezi progresul, de parcă ai juca șotron cu viața. Un pas înainte, unul la stânga, doi înapoi, în funcție de cum au fost aruncate zarurile.

sotron

Te rostogolești într-o direcție, poate de cele mai multe ori, fără finalitate. Uneori, ai dori să sari coarda peste anumite etape, dar simți cum se ți încurcă pașii…nu e triplu salt sau dublu echer, dar obosești să tot depăsești ceva, peste care credeai că ai trecut.
Sau nu…
Un fel de a v-ați ascunselea cu viața. Când crezi că ai reușit să-ți faci pierdută urma, dai peste tine. Ceva din tine, simte nevoia sa fugă, să se desprindă de trup. Însă, e mintea ta, iar face scenarii. Trupul tău rămâne imobilizat, cu toate că simți cum părăsești locul.Nu se numără până la 3, dar nici nu ai tot timpul din lume. Să te ascunzi. De cine? De tine. De temerile tale. Poate chiar de umbra ta. E ca și cum ai avea o hartă și ai bifa locurile în care te simțeai în siguranță.Uneori, nici sufletul nu mai reprezintă un loc la fel de sigur, devine o capcană a propriei minți.
Un fel de X și O, unde ai epuizat toate schemele prin care poți câștiga lupta cu tine.Ai mai putea găsi o “breșă” în tot acest joc, poate dacă ai mai face o singură mutare. Însă, cum nimic nu-i garantat…e posibil să închei jocul:

Șah mat!

 

Continue Reading

Flori de plastic in vaza societatii

take_care

Te mai re(cunoști)?
M-am plictisit să văd ( aproape ) peste tot, aceleași poze de revistă. Terne, amorțite, fără nici o emoție dincolo de ele.Chipuri imprimate pe hârtie, fotografii scoase la indigo(mai țineți minte acea folie, pusă între pagini, pentru a realiza exemplare copii ale unui document? Deja, la al treilea exemplar devine șters, echivalent cu persoanele care fac același lucru. X imită pe Y, Y pe Z, ș.a.m.d.
Încet, încet devenim marionete în propria viață.Am luat “actorii” de la teatru și i-am teleportat în viața reală. Ne purtăm măștile, altele de fiecare dată, în funcție de context.

Flori de plastic sau moriști în bătaia vântului?
Precum o “morișcă“, ne ducem încotro, ne poartă vântul. Ne învârtim după direcțiile altora.Suntem pictați în toate culorile Pământului, dar pe interior ne pictăm doar în neutre. Dar ce contează, când societatea defilează cu fizicul pe podiumul vieții, acest catwalk care pune sub reflectoare “sclipirea” unei vieți moderne.Blitz, blitz…bling, bling.
Să trăiești basic, poate fi plictisitor pentru alții.Asistăm la acest “modernism”, a păpușilor scoase din cutie, totul ridicat la rang de extravaganță. În timp ce, naturalațea se află într-un con de umbră, ce mai este lasată să iasă la suprafață, din când în când.

masca
Care e adevărata ta “culoare”?

Realul” din noi e machiat, ascuns sub straturi.La fel și personalitatea, o scoatem la xerox, precum o imagine de revistă. Deja, după prea multe printuri, culorile difuzează, încât nici noi, nu ne mai recunoaștem.

“Eroare” a societății
Poți fi denumit “eroare” a societății, când nu te aliniezi anumitor conduite, care nu corespund cu valorile tale. Pentru simplul fapt, că alegi să fii informat, nu dez(informat). De asemenea, pentru că ai abilitatea de a discerne si de a prelucra informațiile care te “lovesc” din toate părțile. Pentru că ești un fin observator.

Totuși, alegi să fii tu, cel diferit într-o uniformitate de masă.

Generația Z. O “producție” în serie?
Omenirea e ca și un proces de producție dintr-o întreprindere. O producție pe bandă rulantă, unde dacă nu corespunzi cu lotul, ești scos din uz sau în cel mai bun caz, ești re(modelat) după șablonul societății. Să vedem ce putem obține din / de la  tine?
De aici reiese că “omul este un produs al societății”. Ar avea cam toate atributele, nu? Ambalaj, etichetă, preț?!( aproape că ne vindem între noi). Însă, nu ar înclina mai bine balanța, dacă am pune preț pe om, ca și modelator al societății?

Spune-mi cine mă cumpără și cine mă vinde?

Aparent suntem defecți într-o lume “perfectă.” Defect că nu urmezi ultimul trend, că îți pui întrebări, că ai sentimente reale, nu de plastic. Defect pentru că nu trăiești să impresionezi pe alții, ci să fii mulțumit de tine. Defect pentru că nu faci un anumit lucru pentru a fi integrat într-un grup social și lista poate continua.
Viața simplă nu e despre apariții la rubrica “Bine îmbrăcați“( excludem persoanele publice). Viața nu e un podium, pentru că acolo nu mai există egalitate.Viața nu oferă premii sau trofee. Ea oferă lecții. “Bine educați“, “Bine informați“, “Bravo ești corect”, la aceste rubrici trebuie să fim prezenți.

Sistematizați de coduri și serii.
Suntem ierarhizați în funcție de seria de la mașină, cea din buletin, să aruncăm o privire și la numărul de cont, care te poziționează în top Forbes 500.

Milionari în serie, dar falimentari în masă.
Ne-am codat gândirea, implicit și limbajul. Am poziționat cifrele care ne atribuie un rang, mai presus de valoarea umană. Ne convertim în caractere de plastic, precum bancnotele în procesul de rulaj al banilor. Ingerăm metale grele, jucăm cap sau pajura cu viața, în speranța că de partea cealaltă vom găsi o societate, așa cum ne dorim.Constatăm că ne amăgim singuri.
Râmân doar niște cuvinte aruncate pe hârtie, lumea își continuă cursul…

*acest articol nu e pe hate, doar prezintă o opinie, ce conturează un tablou al societății.

Continue Reading