Bucataria sufletului.Sfaturi utile

dragoste

“Ce mai gătesc, astăzi?”, o întrebare auzită, cel puțin în rândul gospodinelor și nu numai, în fiecare casă cu prilejul sărbătorilor.Am ales să o adaptez pentru subiectul acestui articol.
Dacă pentru aperitive scăpăm rapid, felul principal ne cam dă bătăi de cap.Chiar și așa în dilemă, căutăm prin toate sertarele sufletului. Dăm o fugă și în cămara inimii.Pe principiul : “Fă rai din ce ai”, în acest caz ne vom baza pe motto-ul: “Gătește cu ce ai”.
Anumite ingrediente au stat la temperatura camerei și sunt numai bune de pus la preparat. Altele au necesitat a fi scoase de la frigider și dezghețate.O parte, le găsim în stare pură, pe când altele necesită o transformare de formă și conținut.
Bucătăria sufletului e precum gastronomia. Debutează cu rețete mai simple, iar pe parcurs se mai adaugă și alte elemente. Îți propun, mai întâi, să începi cu cuvintele, apoi avansăm la gătitul cu sentimente.
La prima vedere, să gătești cuvinte, pare a fi ușor. Însă, așa cum autorul își găsește cele mai alese vorbe, așa și tu, trebuie să găsești combinația potrivită.
Înainte de toate, asigură-te că le-ai lăsat la dospit, precum aluatul. Apoi:
• Să nu le fierbi la foc prea tare, că dau în clocot.
• Să nu le conservi mult timp în medii răcoroase, pentru că devin prea reci pentru servit.
• Să le faci maleabile, pentru a se întinde, precum untul pe pâine.
• Să le înmoi în dulceață, atunci când simți că au fost otrăvite de gustul amar al altora.
• Asezonează-le, mai întâi, după gustul tău, ca să placă și altora.
După ce te-ai deslușit în tainele culinare cuvântătoare, te invit să trecem la gătitul cu sentimente. De aici, lucrurile încep să se complice.
Sentimentele sunt ceva mai aparte. Nu îți voi spune că vei găsi rețeta în cartea de bucate, la pagina X, pentru că e ruptă pagina.Acolo vei răsfoi rețete, doar pentru plinătatea stomacului, dar nu și cea a sufletului. Hrana e o nevoie primară, dar sentimentele ni-l pun pe jar. Îl întorc pe toate părțile și-l învăluie în aroma de “acasă”.

bucate
Le poți găti la bain marie, pentru o consistență cremoasă și fluidă, le poți pregăti la foc mic sau mediu, le poți flamba în focul dragostei etc.
Precum cuvintele, sentimentele nu cunosc termen de expirare. Le poți prepara acum, mâine sau oricând simți nevoia de o detoxificare a sufletului. Însă, ai grijă ce folosești, ca să nu obții efectul invers, pentru ca apoi să stingi focul din bucătăria sufletului.
În acest caz, nu poate fi vorba despre scăpări de gaze, ne referim strict la omisiuni de sentimente, la presiuni asupra căilor de transmitere, la întreruperi în acest circuit vicios, dar fragil.

Se mai întamplă, să-l dai pe răzătoare și să sară așchii din el sau să-l strecori de impuritațile lăsate de alții.

I-am pus sistem de siguranță, să-mi dea undă roșie, atunci când se află în avarie sau este depășit nivelul de toxicitate permis. Însă, care-i limita? Nici sufletul nu știe.E croit să îndure fumul dezamăgirilor, scrumul iubirilor ce s-au ars mult prea rapid. Uneori, se evaporă acești vapori toxici, dar mai rămân alții în atmosferă, ceea ce o face greu de respirat și apăsătoare.
Inspir…expir, mă sufoc în încercarea de “a tăia” pelicula ce s-a așternut deasupra sufletului.E mult prea densă, stratificată.Am nevoie de un “aspirator”, însă nu de femei, că nu suntem la rubrica matrimoniale. Poate, mai degrabă ceva care să anihileze acest parfum persistent, care mai lasă dâre fumigene.
Dacă te gândești să-mi servești o felie de tort, ai grijă să nu o transformi în tort(ură).Seamănă, dar nu răsare o diferență.Una e dulce, iar alta…lasă răni adânci. Gândește-te și la ce pui între straturi. Poate fi o cremă cu aromă de “mai gustă-mă puțin” sau una care cere multă lămâie după servire sau…o neinvitată indigestie, ceea ce nu e de dorit.
Nu ești invitat în bucătăria sufletului meu, să alegi ce-ți place, să gătești cu dragoste, apoi să mi-l lași stins.

dragoste

La final, te invit să-mi gătești o rețetă din bucătăria sufletului tău. Ce-ai alege?

 

Continue Reading

Sub lupa lucrurilor mărunte

lupa

În limba engleză, lucrurile mici au ca și corespondență, termenul “small”. Dacă “disecăm” cuvântul sm- all, găsim acel “all” în ceva mic, ca formă și conținut.
Într-o ordine inversă de idei, cuvântul “big”, oponentul acestuia, are ca și ‘prefix’, dacă îl putem denumi în acest fel pe “bi”. Acesta desemnează ceva dublu.Deci, oricât ai avea de mult, vei dori să dublezi acel ceva acumulat.
Prin urmare, “small” pus sub lupă devine “all”.
Mai mereu, tindem să punem sub lupa lucrurile mai puțin nesemnificative și să le creăm o valoare mult mai mare. În timp ce, lucrurile cu adevărat importante, le minimizăm într-un colț al sufletului, ca și cum le-am ascunde sub preș.Dar ele există, oarecum ascunse de ochii curioși ai lumii, într-un buzunar secret.
Realizez o comparație cu lupa pentru a mări scrisul sau o fotografie. În limba engleză, termenul e “magnifier”. Sub aceasta, cuvintele devin mai mari sau mai pline de profunzime? Se întâmplă, ca uneori să avem o reprezentare la scară mică a unei situații. De aceea, privind printr-o lupă, putem avea acces la imaginea de ansamblu.

small
Timpul sub lupă
Mi-e dor de timpul care se măsura în bătăi de inimă, nu în bătăi pe minut. Cronometrăm timpul ce trece pe lângă noi, nu prin noi. Înainte, simțeam că trăim, nu doar ne scurgem latent.Dacă l-am pune sub lupă, poate am reuși să vedem, cât e de complex și cât de bine este structurat. Impedimentul e că prin acțiunile noastre îi modificăm structura și îl comprimăm. Timpul suferă mutații: de formă, de context, de loc. Sub lupă, am putea privi mai bine clipele pierdute, am putea realiza o retrospectivă a celor mai importante momente.Însă, nu ne-am dori să “creștem” timpul. Atunci, secundele ar deveni minute, minutele- ore, ș.a.m.d. Am grăbi timpul, iar timpul are trecerea lui…efemeră și ireversibilă.

Defectele sub lupă
Ultima dată ai privit la defectele celui de lângă tine. Ți s-au părut diforme, neregulate, chiar hidoase pe alocuri. Facem un joc. Îți împrumut o lupă, privește-le prin ea. S-a schimbat ceva? Posibil să răspunzi afirmativ.Dar te-ai întrebat ce s-a întâmplat? Oare lupa a fost cea care a făcut diferența sau tu ești cel care se raportează diferit la acestea? Gândește-te puțin. Data viitoare, pune sub lupă defectele celuilalt. Va fi mult mai bine.
Caractere sub lupă
Oameni sunt îmbrăcați în straturi. Primul de care ne “atingem” sau “lovim” este cel al hainelor. Amplă analiză. Studiem materialul, textura, croiala.Aa..era să uit: să găsim inserat pe undeva( chiar și cu litere de-o șchioapă) și un logo celebru.Măcar așa știu că e de-al meu. Acțiuni de “etichetă”.
După ce am scanat fiecare articol vestimentar, incluzând aici și măsura de la pantof, trecem mai departe, dacă ni se permite.Dacă nu, mai stăm să despicăm ițele în patru și poate găsim și o strălucire de Swaroski.

oameni cu eticheta
Mi s-a pus “lupa” pe tine
Ne binoclăm la ce face celălalt, la ce se găsește în curtea vecinului, iar în a noastră, nu. Chiar și la trei case distanță.Aproape că, i-am face “screenshot” și am da-o la rubrica “capra vecinului” sau “breaking eyes”. Dar stai, am uitat în ce timpuri trăim…se practică deja în masă.
Însă, ce-ar fi, dacă am utiliza acest “binoclu” cu care suntem dotați, să ne apropiem unii de alții, să micșorăm spațiile dintre noi. Dar nu…noi punem sub lupă casa vecinului, ultima achiziție, contul din bancă, ultima vacanță etc.

binoclu
Paparazzi mood

Cadouri sub lupă
Dacă am ști, dinainte, ce se află în interiorul acestora, ar mai exista acel aer de mister? Am fi la fel de încântați de primirea acestora? Când ești surprins, te manifești spontan, natural, așa cum simți, lași emoțiile să vorbească pentru tine. Dar când știi ce urmează să primești, reacția e oarecum programată. Nu se pot compara stările.
Folosește lupa și vezi ce ai putea redimensiona la tine. Și nu mă refer la aspectul fizic, la măriri sau micșorări ale anumitor părți ale corpului. Fac referire, strict la ceea ce-ai cam uitat să scoți la suprafață din tine: latura umană, nu cea plastifiată. O vedem cam peste tot, nu mai pune și tu <lupa> pe ea.

Va urma…

foto:pixabay.com

Continue Reading

Ultimul tren.Intre prezent și viitor

E trecut de miezul nopții.Într-o gară pustie, liniștea e sfărâmată doar de scrâșnetul roților pe șinele, ce poartă amprentele atâtora treceri.
Trec și eu pe acolo. Ca un hoinar, cu multe bagaje, cu visele împăturite în buzunar. Spre deosebire de alții, eu port și bagaje emoționale, care atârnă mult mai greu.Doar că nu le duci în mână, le duci cu sufletul.Când brațele îți obosesc, mai iei o pauză. Sufletul, însă, nu cunoaște pauze, pentru că el poartă mereu ceva asupra sa.

Sunt cu ochii pe ceas.Mai am o oră și-mi vine trenul.

tren

Intersecțiile de șine sunt ca și intersecțiile în viață

Aștept.E o așteptare apăsătoare.Peroanele sunt goale de chipuri, dar încă poartă pașii călătorilor prin viață.Aproape că, poți auzi ecourile cuvintelor de bun rămas, ce se mai păstrează, ca o amprentă in aer.

Atașare sau detașare

Călătoria noastră are o destinație finală.De cele mai multe ori, ne atașam de un vagon, care duce spre o destinație greșită sau care o ia pe rute ocolitoare.Alteori, ne detașam noi de un tren, de care simțim că nu mai aparținem și care nu ne mai oferă acea continuitate.
Am putea să ne raportăm la imaginea trenului cu timpul prezent, la cea se află dinaintea lui, ca fiind trecutul, iar ceea ce continuă după acesta, viitorul.Trecem dintr-un vagon într-altul, cu speranța că ne vom regăsi locul, care sa ne ofere priveliștea dorită asupra vieții.Călătorim în trecut, revenim în prezent și

Ne căutăm locul

calatorie cu trenul
O realitate distorsionată

După ce obosim, să tot alergăm, ne oprim la un loc random.Privim pe fereastră. Geamuri aburite, câteva picături de ploaie își croiesc cale printre șanțurile încrustate ale acestuia.Imaginea către exterior ne este distorsionată.Prin prisma acestora, timpul curge fluid și lasă în urma sa, doar secundele irosite în așteptare…
Schimb locul.Într-un alt vagon, un singur cuplu.Nimic care să-ți atragă atenția, până la un detaliu infim…ar spune alții.Ambii privesc în direcții, diametral opuse.El privește pe fereastra din dreapta, ea în cea opusă ei. Simte că nu-și poate găsi reflecția în el, de aceea are nevoie să privească în altă parte. Până când, un zgomot venit de nu știu unde, face ca privirile lor să se întâlnească. Nu pentru mult timp, pentru că tăcerea își reia din nou cursul.Trec pe lângă ei, așa cum trecem unii pe lângă alții in viață.Ne ștergem față de cei de lângă noi, de parcă am dori să ne eliberăm de ceva, ce ne ține captivi. Ca și cum am dori, să punem în cârca acestora, nemulțumirile sau frustrările noastre.Atât de tare, ne-am înstrăinat, că nu ne mai cunoaștem intimitatea, unul altuia.Invadăm spațiul celuilalt, ca și cum ne-ar aparține.Ținem locul ocupat pentru doi.Atunci simți că nu mai aparții acelui loc. Te ridici, te scuturi de nesiguranțe și dezamăgiri, pornești mai departe.

Următoarea stație.Trebuie să cobor.Schimb trenul. Nu știu dacă am deraiat eu, de la destinație sau trenul e cel ce și-a schimbat cursul.

Distanța de 2 ore…iar aștept. De data aceasta, nu sunt singură. Un bătrân se află la câțiva metri de mine.Pare că se îneacă cu propriile gânduri, mai scoate un oftat, o lacrimă îi alunecă pe față. Mă apropii, să-i aflu of-ul. Din spusele sale, acesta își așteaptă soția, care a plecat acum câțiva ani, într-o călătorie și nu s-a mai întors. Ca și cum, timpul i-a pierdut urma. Însă, bătrânul nu. El vine mereu în gară, la aceeași oră, în aceeași zi, pe același peron pentru a-i reconstitui plecarea. Aceasta rămâne vie în mintea sa, ca momentul cu pricina. De fiecare dată, își repetă un singur lucru și se condamnă singur: “Poate era mai bine să o însoțesc. Acum am fi fost împreună. Nu conta unde și cum, dar împreună. Timpul s-a scurs și nu-l mai pot întoarce. De atunci, simt că oricât ar trece, pentru mine stă in loc, împietrit la acea clipă.”

Cuvintele se agață unele de altele în curgerea lor, precum minutele pe ceas. Constant că, mă apropii de ora de plecare.E timpul să mă urc în ultimul tren până la destinație.Mă îndepărtez, dar nu înainte de-ai lăsa un gând de rămas bun și o carte: Fata din tren.

timp

 

Continue Reading

Bijuteria dragostei. O piatra rara

Poartă dragostea, așa cum îți porți bijuteriile.Nu o lasă să se oxideze sub influența factorilor externi.Chiar dacă se rupe, nu o arunca, cum am învățat să procedăm cu lucrurile, care nu ne mai folosesc. Lipește-o, chiar dacă în acel loc, unde s-a produs ruptura, nu va mai fi niciodată la fel.Măcar, i-ai mai acordat o șansă.Ți-ai mai dat ție, încă o șansă.
Uneori, fiind conștienți de valoarea ei, o depozităm in nisipul conștiinței. Nu pentru a o ascunde de ochii curioșilor sau a “căutorilor de comori“, care își doresc doar să exploateze această bijuterie.Ci pentru simplul fapt, că dorim să nu o contaminăm cu reziduurile, care i-ar putea altera forma.
Dragostea e ca o perlă pe fundul mării.Necesită atâta timp pentru a făuri dragostea în suflet, încât nu permiți oricui să aibă acces la ea. O protejezi, precum scoica are grijă de perla din interiorul ei.

dragoste

…dragostea e convertită în sentimente
La fel, ca și o bijuterie, dragostea nu are termen de expirare. Ea prezintă semnele trecerii timpului, se erodează, își pierde din strălucire, dar niciodată nu-și va pierde valoarea sentimentală. După ani și ani, poți reveni la ea, o poți șlefui pentru a-i reda strălucirea pe care a avut-o la început.Dragostea nu se măsoară în karate, e convertită în sentimente. Dragostea din plic e atunci când ești sărac afectiv și doar așa poți compensa lipsa valorii.Mai grav, e când ajungi la schimb valutar cu ea.
Poate sunt o piatră neșlefuită, asemenea fațetelor unui diamant, ce își așteaptă făurarul pentru a-i conferi o formă aleasă. Aleg să strălucesc, atunci când am lângă mine, piesele care mă completează, care fac din mine un întreg.

dragoste
Și dacă-s piatră să fiu nestemată

…bijuteria se poate falsifica, dragostea nu
Bijuteria dragostei o păstrezi în cutia sufletului. De acolo, știi că nu ți-o va fura nimeni, oricât ar încerca. Bijuteria se poate falsifica, dragostea nu. Ar fi prea multe semne, ce o dau de gol.În domeniul bijutier, poți fi acuzat de uz de fals. În iubire, ce e fals, se topește în propriul conținut.

Dragostea e ca și un accesoriu, te completează.
Ea poate lua forma unui inel, deoarece e concentric și te înconjoară.O poți purta ca pe o brățară, deoarece începe într-un punct și se termină cu un altul. Se poate metamorfoza într-un pereche de cercei, pentru că în iubire e nevoie de 2 pentru a realiza echilibrul. În cele din urmă, dragostea poate fi, asemenea unui colier, deoarece stă sau ar trebui să se afle la baza oricărei relații interumane…

P.S Până nu apar roboții și ne fură ce a mai rămas uman în noi.
Capabili de sentimente sau doar programați să iubim?

Continue Reading

Impachetez momente si nu doar de sarbatori

momente

Zilnic, împachetăm câte ceva: haine, avioane de hârtie, dacă e să ne referim la anii de școală, șervețele la mesele de sărbători, documente și plicuri, dacă ne intersectăn cu zona office și nu numai.Lista poate continua, dar ca să cuprindem și spiritul sărbătorilor, includem și nelipsitele cadouri și colete.
Însă, cum ar fi, dacă am împacheta momente.Ce hârtie am alege, ca să se potrivească cu fiecare, în ce fel de cutii le-am aranja? Le-am alege, tot cu aceeași grijă, cu care le alegem pe cele pentru daruri?
Pentru împachetarea cadourilor este necesară puțină îndemânare…la fel să fie și în cazul momentelor? În această situație, devenim ceva mai stângaci, pentru că apelăm la materialul afectiv.
Suntem mult mai atenți la plierea hârtiei, la îndoirea colțurilor, pentru că nu dorim să dăruim momente “șifonate”. În cel mai bun caz, le-ar putea lipsi finalitatea sau unele ar putea fi supuse unor recondiționări de “ambalaj”.La momentul respectiv, neștiind să le dăm o formă adecvată.
Îmbrăcăm momentele în culoare, le asociem cu un parfum, o anumită textură, însă pot fi lipsite și de toate acestea. Le-aș denumi momente vide, pentru că devin intangibile, odată cu timpul.Treci prin ele, dar nu simți nici o atingere.Le retrăiești, dar te lasă rece.
Unui cadou vom ști, aproape întotdeauna ce spațiu să-i alocăm, e definit. Însă, unui moment nu-i putem găsi limitele pentru a-i contura marginile.Acesta poate dura, cât timp decidem noi să-i acordăm.
Momentele cu gust sunt omogene, precum aluatul.Le poți întinde pentru a căpăta diverse forme și texturi.Adaugi sarea și piperul, ca momentul să fie complet.Apoi, mai trebuie să știi, să le prepari la temperatura potrivită, pentru a scoate ce-i mai bun din ele.Aș numi eu: acea esență sau sevă.
Momentele de pus în ramă iau forma amintirilor și clipelor, dar sunt limitate de timp și spațiu. Pot fi statice sau într-o continuă mișcare, demonstrându-ne efemeritatea timpului. Imaginile rămân aceleași,  când peste ele se mai așterne praful anilor.
Momentele cozy sunt cele care ne îmbracă sufletul în materiale plăcute, ni-l setează la temperatura optimă și ne poartă pașii pe tărâmuri pufoase.
Momentele distractive au ca și spațiu, terenul propriu sau cel al adversarului. Unele au loc contracronometru, altele într-un timp limitat.Chiar dacă în termenii jocului unul pierde, iar altul câștigă, distracția e un plus pentru ambele părți.
Momentele magice sunt deosebite, pentru că ne dau întâlnire, de câteva ori pe an. Sunt singurele, pentru care strălucirea nu se estompează cu trecerea timpului.
Un moment e asemenea unui colet, ce trebuie să ajungă la destinatar.Decizia e dacă îl păstrăm pentru noi sau îl trimitem mai departe.Importantă e forma în care alegem să-l învelim și ce mesaj îi atribuim.
Deviza Pepco e #Maimultcumaipuțin.  Momentele vor lua forma, pe care tu alegi, sa le o conferi. Un moment e puțin, dar reprezintă mult.

pepco
set globuri-6,99 lei: decorațiuni Crăciun-7, 99 lei, ramă foto-19, 99 lei (preț special) * Pepco

Când cumperi un cadou, gândește-te și la momentul, pe care îl dăruiești, odată cu el. Acea persoană, cu siguranță îți va mulțumi. Am și eu un moment fericit pentru tine.Spiridușul mi-a lasat acest cod MY-FRIEND-20, pentru ca tu să beneficiezi de 20 lei CADOU la comanda ta peste 99 lei. Mai ai 5 zile, să te bucuri de ofertă.Inspiră-te: https://goo.gl/SSGN2G

În ceea ce mă privește, le-am clasificat astfel:
Momente cu gust:
☑ vas termorezistent ☑ forme prăjituri
Momente cozy
☑ pijama ☑ papuci de casă ☑ ceainic
Momente de pus în ramă
☑ ramă foto
Momente de răsfăț
☑ set baie ☑ machiaj
Momente magice
☑ decorațiuni Crăciun  ☑ ghirlandă; ☑ set globuri
Momente distractive
☑ fabrica de brioșe ☑ pian muzical
Momente sexi
☑ lenjerie intimă

Pentru consultarea prețurilor, respectiv alte articole, te invit să răsfoiești broșura Pepco și / sau să descoperi produsele în magazine.

Ce ți-ai cumpărat, ultima dată, de la Pepco?

Continue Reading

Un suflet în derulare.Îți prezint câteva imagini.

minimalism

Am rătăcit prin suflet și am dezpachetat hârtii, unele mototolite din ale sale buzunare, altele în bucăți, pe care le-am lipit la loc și le-am redat în acest articol.

A fi “old soul” nu e despre anii din buletin sau despre vârsta sufletului. Din contră, poți fi tânăr și să te simți “bătrân”. Valabil și vice-versa.

• Integrammer • Există așa ceva? Hmm…
Am zis bine, nu instagrammer. Integrammer-ul e persoana căreia îi place să completeze integrame, cuvinte încrucișate etc. Aș putea chiar spune că e varianta mai “old school” a contemporanului joc PixWords. Au ceva lucruri în comun: pixul și cuvântul :)) Încrucișate mai sunt căile jocului. Sunt și un remediu pentru plictiseală, câteodată. Acum, în era online, nu știu câți, mai apelează la ele.

cuvinte incrucisate
Minimalist. Iubesc arhitectura și formele ei •
Am redus totul la minim…e mult mai simplu așa.Chiar și spațiul închiriat altora, l-am micșorat. Până și schema arhitecturală a oricărui model, nu mai prezintă variațiuni pentru mine.În aceste lucruri simple, mărunte sau cum le numesc mulți: “BASIC”, găsesc bucuria pierdută.Atunci, când ceva e simplu are sens. Când ne complicăm, îl pierdem și pe acesta, reușim doar să înodăm căile spre fericire, și mai mult.

arhitectura
Perspective

•Singuratic(ă), dar nu singură•
Îmi plac momentele cu mine, în spațiul meu.Locurile aglomerate, agitația simt că îmi reduc din energie, am nevoie de singurătate pentru a mă reîncarca. Îmi plac cuvintele, pentru că ele au zgomot, doar atunci când sunt rostite, nu și scrise. Totuși, au același efect pentru suflet, ori pansament ori cicatrice.Timpul și solititudinea, îmi sunt parteneri. Îi număr trecerile, ea îmi mai oferă câte un răgaz, să mă adun, să-mi mai limpezesc gândurile ce au “înotat” în ape tulburi.

agitație
Singur în mulțime

• Împart momente. Nu pot ține doar pentru mine. •
În timp ce, alții “distribuie” violența sau acel tip de “fake news“, eu prefer să împărtășesc fărâme din sufletul meu. De multe ori, l-am ținut închis, încât puțini au știut ce-i acolo. Nu ca să ma laud sau te miri ce, dar poate fotografia mea sau acele câteva rânduri îți “fură” un zâmbet sau îți șterg lacrima căzută pe obraz.Dacă am reușit asta, o trec la rubrica “mici câștiguri” pe ziua respectivă.

Vulnerabil și real •
De cele mai multe ori, e ca o capcană. În mintea ta ești propriul intrus, iar gândurile devin arme. Devii vulnerabil, atunci când te deschizi, când permiți altora să-ți aprofundeze sufletul.Măcar, de-ar folosi un ‘highlighter‘ pentru a marca ceea ce-au înțeles și au găsit bun de luat aminte. Eventual, dacă consideră să aplice și la ei.Dar să nu scoți “la vedere” și ce nu ți-a plăcut sau ceea ce ai găsit diferit față de tine. Nu suntem la “Găsește diferențele” și notează-le deoparte.Ajungi la un moment dat, să folosești un scut de apărare, pentru a nu te dezvălui tu, cel vulnerabil, pentru că acolo se lovește cel mai mult.Preferi să-ți porți masca, nu pentru că vrei, ci pentru că așa te-a învățat societatea. O societate “bolnavă”, al cărui aer îl respiri și te molipsești cu “viruși”.Cauți antidotul în alții, dar îl găsești, tot în tine.

marker
• Suflet în derulare • 
Uneori, îmi simt sufletul ca o casetă. Derulează înainte și înapoi, “se mai împiedică” de ce găsește nelalocul lui, dar se rearanjează pentru a-și continua filmul. Se întâmplă să mai am “dejavu-uri“, să simt că am mai fost într-un loc sau într-o anume situație, ca și cum ai da ‘replay‘ la nesfârșit, aceluiași cadru. Ce să zic, caseta e cam ieșită din uz, e posibil să mai dea rateuri. Însă, nici dacă mi-aș înregistra sufletul pe CD, n-ar ieși bine. Ori ajung cu el virusat, ori de la atâtea zgârieturi, datorită unor utilizări necorespunzătoare, nu mai poate funcționa la capacitate maximă.Între-timp, poate găsesc și un program de devirusare pentru suflet: SoulDefender.

tape
S-a cam încâlcit filmul

• Conexiune sau vibrație •
Știi acel moment când o persoană te înțelege, dincolo de cuvinte? Iar dacă te-ai opri, te-ar completa cu aceeași idee, doar cu alte cuvinte? Atunci se produce o conexiune, iar tu înțelegi mai mult decât auzi și simți mai mult decât vezi.Având o vibrație mai înaltă, simți persoanele cu una mai joasă decât a ta, ce au o influență negativă, toxică. Acele persoane îți diminuează energia, rămânând epuizat emoțional și psihic. Cel mai bine, e să le eviți pe cât posibil, deoarece creează un dezechilibru în interiorul tău. Tu ai nevoie de persoane care să fie “pe aceeași lungime de undă” cu tine, nu de persoane setate pe nivel -energie.

• Scufundată în cărți sau într-o cană de ceai •
E decembrie, iar printre paginile cărților se poate simți parfumul iernii. Mirosul de mandarine, cetină verde, scorțișoară își lasă amprenta asupra cuvintelor și le transformă în nectar pentru suflet și pentru buze, atunci când sunt rostite. Completez cadrul cu un ceai cu arome de iarnă, hibiscus sau iasomie. De asemenea, mai prefer combinațiile cu vanilie sau petale de trandafiri.Cititul e ca o infuzie de cuvinte, uneori delicată, alteori persistentă.Depinde cum optimizezi doza și cum îl servești la cană sau la plic.Pierdută printre rânduri, ceaiul se răcește, își pierde din intensitate, dar nu și din efect.La fel, ca și cuvintele, devin reci, dacă nu mai torni “cuvinte dulci”, care să reîncălzească trupul și interiorul.Te invit la un ceai, să-mi spui ce ai pe suflet?

P.S Stiu să te și ascult, dar știu și când e doar blah, blah…
Pe data viitoare.

Continue Reading