Ulciorul nu merge, de multe ori, la fantana!

apa de izvor

Viața are forma ei! Însă, cum ar fi dacă ar lua forma apei? Ar fi mult mai compactă, simplificată. Totodată, ar fi ușor de purtat, prezentată într-un ambalaj frumos, dar sănătoasă pentru trup și suflet. Ca să nu ni se urce apa la cap și să ne scufundăm în gânduri, propun să menținem un echilibru în consum. Da, s-ar putea sa devină ușor acide, de la apa carbogazoasă. Astfel, aleg să o consum cu moderație și datorită “emisiilor de gaze”. Sunt deja destule în atmosferă, nu mai doresc să mai adaug și eu, câteva.

La Fântâna aduce apa de la sursă, direct la tine acasă, în forma plată și carbogazoasă. Toată îmbuteliată în noile sticle de 0,5 l. Ajută și transpirația la ceva, te ajută să elimini surplusul de apă. O fugă până supermarket și îți faci aprovizionarea. Inspiri, expiri hidratare.

apa de izvor

Sunt setată pe hidratare
Corpul uman, în funcție de vârstă conține între 65%-90% apă. Planeta noastră conține 80% apă.Totul gravitează în jurul acestui element vital: apa.Dacă am absorbi tot conținutul lichid, ar fi secetă în noi, ca în deșertul Sahara.Organismul nostru este setat să funcționeze după un anumit bioritm și mecanism. Apa este cea care antrenează și pune sistemul în mișcare. E ca și cum am aduce în discuție, circuitul apei în natură, la un nivel mult mai complex. În cazul corpului uman, evaporarea apei se face prin transpirație și eliminarea acesteia ca și “reziduu”.

(În)setată de viață?
Curgem în mod latent, epuizăm și ultimele resurse de apă, ne deșertificăm sufletul, apoi încep să ne crească așchii pe el. Doar așa, va putea supraviețui în torida viață. Pe ici, colo mai zărești o floare care a îndrăznit să lupte cu furtunile de nisip și să răzbească în timp.În această ariditate, căutăm o oază de hidratare, acea sevă a vieții care să ne dezamorțească trupurile.Să pătrundă prin toate nervurile corpului, pentru a-i reda vioiciunea.

Însetați fiind, ochii proiectează imaginea unui miraj, acea sursă vitală vieții, care se arată precum o fata Morgana. Ochii ei albaștri, cu sclipiri cristaline, trupul ei zvelt și armonios ce-l îmbracă o rochie limpede ca apa de izvor. Își poartă părul împletit, iar ulciorul într-o parte.
Adesea, cei care se apropie, cu ultimele puteri, dogorâți de arșița soarelui își mai potolesc setea cu apa acestuia.
Până într-o zi, când un călător avea să bea, poate ultimul ulcior de apă.Aceasta era aproape secată, datorită temperaturilor mult mai ridicate din ultimul an. Nici ulciorul nu mai era la fel. Acesta purta amprentele anilor de secetă, sub forma unor crăpături și fisuri în lut. Drumețul a observat starea în care se afla și a scotocit prin rucsacul său pentru a găsi ceva pentru a repara ulciorul. Dintr-unul din buzunare, a scos câteva bandaje pentru a astupa golurile din lut.Nu s-a gândit doar la nevoia sa, ci și a celor care vor mai face popas în acest loc. În deșert, fiecare picătură de apă, e importantă. Prin urmare, nu putea lăsa să se faca risipă de apă prin crăpăturile lui. Tânăra, i-a mulțumit și a dorit să-i recompenseze gestul cu câțiva bănuți de aur. S-a gândit că-i va ajuta la drum. Mare i-a fost mirarea, când a văzut că acesta îi respinge.Acesta îi spune să nu ia în nume de rău gestul său, dar nu-i poate primi. El adaugă: “Apa e însăși viața, cu bani nu o poți cumpăra”. Apoi, și-a luat rămas bun și și-a continuat drumul.

Reconstruire în secolul 21
Călătorul, când pleacă la drum, chiar și până în îndepărtatul deșert își îndeasă în bagaj un bax de apă de izvor la Fântâna. Plată, minerală sau combinate, după preferințe.

Sticlele la Fântâna apă plată sau carbogazoasă au o formă compactă, încât îți permit, să lei cu tine, oriunde.

apa de izvor

Sete de aventură? Nu uita și sticla de apă La Fântâna. Sursa ta de hidratare și combustibil pentru drum lung.
Sete de mișcare? Apa, cea care te menține în formă pentru a obține cele mai bune rezultate.
Sete de noutăți? Ai noile sticle de 0,5 l La Fântâna care te îndeamnă să te menții hidratat.
Sete de creație? Apa este viață, iar viața e creatoare.
Sete de iubire. Asigură-i un mediu propice și permite-i să se dezvolte armonios.

Hidratarea devine importantă, atunci când lipsește, cu desăvârșire. Când pielea ta are aspectul crăpat și tern, se impune o astfel de grijă. Alimentează-ți setea de cunoaștere și absolut cu vitalitatea apei.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Energie la nivel low-cost

certificate verzi

Se întâmplă să mă găsești fără baterie, pe nivel minim, chiar uneori într-o stare de mentenanță: “Low mood”.M-am tot întrebat, pe unde să tot scape risipa aceasta de energie. Poate o fi fugit să se reîncarce în natură, când a prins o “fereastră” de evadare. Ori s-a conservat pentru mai târziu și s-a concentrat într-un spațiu mult mai mic. Ce-i drept, nu mi-a spus nimic.
Știi cum se zice: “De unde iei și tot iei, la un moment dat se termină.Ajungi la fundul sacului.” Așa e și cu energia asta. Te lasă pe zero, iar energia ta e slow-motion.
Însă, într-un colț al sacului, tot mai găsești energia de mers mai departe, energia de a schimba lucrurile în direcția dorită, energia de a te lansa într-o acțiune. Despre randamentul obținut, ar fi prea multe de spus și îmi pierd energia…și trebuie să o păstrez până la final.

Energia e ca un nucleu. În jurul ei gravitează toate…mai puțin eu. Eu sunt out of there.
Nucleul e cel ce pune lucrurile în mișcare, e rotița care antrenează sistemul și-l lansează într-o conglomerație de energii, mai mult sau mai puțin pozitive. Pe parcurs, pot suferi modificări de formă și conținut. Prețul se adaptează și el, în funcție de mediu.Cum aruncăm în acesta, preponderent doar energii negative și prețul plătit se va îndrepta tot în această direcție.O evoluție pe minus.
Tindem să credem că energia dată la maximum, ne va duce undeva. O setăm la acel nivel standardizat și pornim în goană, după unele și altele. Funcționăm la capacitate maximă, cu un consum ridicat de energie, de parcă am fi roboți clasa E, apoi intrăm în “Maintenance Mood“. Secați de energie, la limita puterilor pentru că nu am ales să dozăm energia în cantitatea optimă.
Imaginează-ți! Tu, un singur om nu deții resursele necesare pentru a-ți reîncărca bateriile, în timp util. O planetă, miliarde de oameni, dar o sursă de energie epuizabilă. Cine iese în câștig?
Energia mea și a casei mele e prioritară. Nu o vând pe bani puțini și nici nu o închiriez pentru beneficii pe termen scurt. Chiar o asigur printr-un certificat energetic, chiar ea mă obligă acest lucru, altfel nu pot cumpăra, închiria sau vinde. E ca și cum i-ai pune etichetă…de performanță energetică.


Am trecut la alt nivel…uneori mai puțin, e mai bun. Tot puțin e și timpul în care pot obține un certificat energetic ieftin, maxim 24 h.
Mult prea mult consum de energie, trebuie să mai tai din el în factura de la lumină. Unde sunt pierderile, zici că se consumă, cât pentru 5 persoane…cineva ne sabotează. Dar cine? Pierderile de curent, firma de distribuție a energiei sau poate chiar noi. Locuința mea nu se încadrează în cele vechi, pentru a necesita o reabilitare termică, așa că acel audit energetic iese din schemă. Dar poate fi util, în cazul tău.
Am pus pe tapet soluțiile pentru a optimiza consumul de energie și reducerea costurilor.Prin urmare, eu aleg să economisesc prin utilizarea de becuri ergonomice, cumpărarea de electrice și electrocasnice cu un consum redus de energie A+ ,  precum și alte măsuri. Am renunțat la a folosi computerul personal, în detrimentul laptopului. Nu doar că “mușca” din energie, dar se mișca la fel de slow. Când plec în vacanță, mă deconectez de la o sursă de energie pentru a mă conecta la una benefică, pentru mine și sănătatea mea.Tot vorbeam de energii pozitive, le transmit și către voi.

Ți-ai salvat energia pentru anii viitori sau ai lăsat-o pe ea să preia controlul energetic?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Îmi tele(portez) veniturile cu Telecredit!

Există o zicală: “Omul face bani și din piatră seacă”… dacă încearcă. Cum noi, am depășit demult epoca de piatră, fiind în noua eră, ne adaptăm la resursele tehnologiei.Ce are de-a surse: subterane, aviatoare…depinde ce cale alegi.
Facem săpături în ale internetului și punem pe tapet, câteva soluții la îndemână:
✔ Datu’ cu părerea pe bani
Dacă tot îți place să-ți dai cu părerea, măcar să ai un scop și utilitate. Prin completarea sondajelor despre anumite produse sau servicii, ești recompensat cu un număr de puncte, pe care ulterior le preschimbi în bani. Singura condiție e să corespunzi profilului căutat.Însă, venitul obținut e unul variabil și nu e constant.
✔ Meditez la venituri
Ești bun într-un anumit domeniu, stăpânești cunoștiințe mai mult decât la nivel mediu? Poți împărtăși ceea ce știi și altora, prin meditații. Așa mai crești și tu veniturile sezoniere. Nimic nu răsare, ca ciupercile după ploaie.
Am putea menționa și sursele “aviatoare”: căzutul banilor din cer.Până acum, au fost cam invizibili, de nu i-am prins.Pe aripi de vânt, mai bine, faci un împrumut până la salariu prin D.A.R. Mai întâi, trebuie să-ți dorești, să ai timp ca să aplici și să ai ce să rezolvi cu el.
Ai nevoie de un credit urgent, apelează la Telecredit. Aplicarea e simplă, printr-un formular online( doar trăim în secolul 21), nu ne mai deplasăm la unitatea bancară. Acum, o altă unitate e valoroasă pentru noi:timpul.
Ai 0 % dobândă pentru primul credit accesat, până pe 31 octombrie.Să-ți spun, cum funcționează lucrurile, concret:
Vremurile în care trăim au devenit ceva mai abstracte, dar să facem abstracție de la timp și să ne concentrăm pe creditul nostru.
Vecina de la 3, s-a decis să obțină un împrumut de 1000 lei, pe o perioadă de 20 de zile. Dobânda / zi: 12%. Suma de plătit va fi: 1240 lei. La început era cam susceptibilă în privința creditului, deoarece a avut experiențe mai neplăcute cu băncile, în ceea ce privește comisioanele. Însă, documentându-se mai mult despre D.A.R a aflat că se bazează pe principiul 100 % transparență.Totu-i la vedere, așa că nu-ți scapă nimic.Ai toate detaliile, la un click distanță.

Cum problema nu mai aștepta amânare, vecina Olga a inițiat toți pași necesari obținerii creditului. Noroc că site-ul are o interfață simplă și accesibilă, că altfel o pierdeam printre cifre și dobânzi.
Partea bună e că poți anula aplicarea pentru împrumut. La cât de schimbătoare, o știu pe vecina, nu m-ar mira o decizie la 360 de grade.Momentan, lăsam lucrurile așa. Dacă intervine ceva, un simplu telefon și se rezolvă.

Dar nu v-am spus despre problema doamnei Olga. Din neatenția vecinului de la etajul superior, care a avut ceva scăpări de gaze la centrala termică, geamurile acesteia au suferit un șoc. Nu doar că s-au fisurat, dar a rămas doar cadrul din ele…cadrul legislativ…conținutul s-a făcut praf și pulbere.

Creditul fără costuri a ajutat-o să repare cea mai putut fi reparat. Așa a avut destule cheltuieli cu micile retușări, mai lipsea să o scoată pe minus și creditul.

credit-dar

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog.

 

 

Continue Reading

Poartă-mă(nu mă lasa deoparte)

inima

Poartă-mă în mersul tău, alene sau agale,
Lasă-mă să-ți fiu suport, când drumurile se întretaie.
Poartă-mă, chiar și fără o destinație anume
Scoate-mă în lume.

Poartă-mă, nu mă lasa deoparte,
Chiar și când mă transform în gânduri deșarte,
Iar când alunec din zi în noapte,
Poartă-mă pe brațe,

Poartă-mă în deșertăciune,
Du-mă acolo, unde
Timpul e prăfuit de dune,
Unde nu am busolă, dar
Mă las ghidată de urme.

Poartă-mă în locuri necunoscute,
Doar de inimă știute,
Lasă-mă să las o urmă, unde au fost doar pași,
Să continue drumul, cei rămași.

Poartă-mă în timp,
Proiectează-mă în viitor,
Întoarce-mă la timp,
În prezent, vreau să cobor.

Continue Reading

Ce port în geantă, mă reprezintă

Bine v-am regăsit. În articolul de astăzi, vă povestesc despre ce am în plic. Nu e dragostea din plic, că acolo îmi dă doar cu numerar, fără sentimente. Acestea cred că s-au pierdut prin buzunarul din spate.
Subiectul e însuși, accesoriul de nelipsit al femeilor: geanta.

Despre mine, pot spune că am o pasiune pentru gențile de tip poștaș. Sunt exact ce și cât trebuie. În plus, devin accesoriul perfect pentru aproape orice ținută. Practice și elegante, atenția pe detalii.Mă reprezintă.
Gențile mari, una că nu mă avantajează, fiind de statură mai mignonă, apoi nu am ce înghesui în ditamai volumul ei. Nu-mi doresc să scotocesc prin toată geanta, până găsesc una sau alta. Nici nu am vreun animal de companie, pe care să-l port după mine.Rămân cu mult spațiu pe care îl irosesc degeaba, de aceea prefer o geantă compartimentată, cu multe buzunare, fermoare și accente metalice.


Printre gențile cumpărate(nu foarte multe la număr) se numără și cele care au ca și mecanism de deschidere / închidere un sistem magnetic sau cu lacăt.Încă, nu am găsit vreo explicație pentru această preferință, dar cred că se datorează faptului că sunt o fire mai rezervată și nu permit oricui să mă cunoască. Simt nevoia de a fi “în carapacea mea”, până când consider că e momentul să mă deschid. Până atunci, sunt ca un cufăr sub cheie.
Aleg să port geanta atârnată pe un umăr sau ținută în mână, dacă e ceva mai voluminoasă.Adesea, o țin lipită de corp sau în față. Acest fapt trădează faptul că țin foarte mult la ideea de intimitate și spațiu personal.
De cele mai multe ori, se amestecă toate, de zici că a trecut uraganul Ofelia și a lăsat numai resturi. Mai găsești mărunțiș, împrăștiat prin toate buzunarele. Prefer această formă de dezordine, pentru că nici gândurile mele nu sunt aliniate în linie dreaptă.Prin urmare, în această ordine dezordonată, am găsit:

Agenda sau un carnet de notițe. Poate e ceva mai old school, dar încă prefer să-mi adun gândurile pe paginile albe, cu toate că am mai mutat din ele în notepad-ul online. Dar știi cum e. Ce-i scris, scris rămâne. Ce-i bătut la tastatură, se pierde pe arătură și nu-l mai găsești nici la capătul internetului. Măcar, știu că e rătăcit la fundul genții și tot dau de el( la document, mă refeream )

Bilete, abonamente. Sunt o colecționară…fie ele de autobuz sau chiar de la metrou.Îmi amintește de opera “Două lozuri”, a lui Caragiale. Nu le decontez, dar îmi place să le adun. Ciudată treaba :))
Telefonul și bateria externă. În ziua de astăzi, telefoanele pierd mult din baterie, iar al meu nu face deloc excepție.Dacă mă aflu într-un loc, unde nu mă pot conecta la o sursă de energie, mă salvează bateria externă.O consider foarte utilă, în zilele noastre.
Pixuri. Măcar două…de rezervă. Mai notez câteva, mai dau cu împrumut și după, nu-l mai văd înapoi. Mai o semnătură, mai un sondaj de completat…chestii de birotică.
Cheile și portofelul
Cheile pentru mine reprezintă nevoia de siguranță, în timp ce portofelul încorporează nevoia de stabilitate. Nu am o cheie care să deschidă toate ușile, dar cu siguranță, dețin cheia inimii mele.
Când teneșii sau pantaloni sport iau locul pantofilor și a ținutei elegante, atârn geanta în cui și scot “de la naftalină” rucsacul. Mult mai practic și ușor de purtat. E alegerea optimă și pentru drumețiile montane.
Poartă-mă în mersul tău, alene sau agale,
Lasă-mă să-ți fiu suport, când drumurile se întretaie.
Poartă-mă, chiar și fără o destinație anume
Scoate-mă în lume.

Oricât, aș scotoci prin buzunarele ei, nu-mi găsesc “oglinda“, cea în care priveam și mă regăseam. Dar mai caut… într-unul din buzunare, mă lovesc de cioburi, în altul de niște firmituri de promisiuni, hârtii mototolite cu urme de speranţe și ceva…. urme de ruj.
Pe cine să acuz?
Iubirea nu o găsesc în hârtii, nu-mi colorez viața cu farduri și sclipici. Nu estompez viața cu fond de ten, nici neregularitățile sau defectele ei. O tratez ca atare, cu bune și cu rele.Are  parfumul ei, uneori discret, alteori mult prea persistent în timp.

Am o geantă plină cu vise, o țin închisă cu lacăt. Nu o despachetez sub privirile curioșilor, pentru că mi-ar deșira speranțele.

Continue Reading

O rețetă ieșită din presă. Titlu de 3 stele Michelin

În ultima vreme, m-a cam presat timpul. Însă, prin lista de activități cotidiene, am reușit să bifez și o întâlnire de afaceri cu o personalitate publică din mass-media pentru a stabili termenii unei colaborări, de durată.
Zilele până la momentul cu pricina se topesc ca și untul în tigaie. Simt, cum timpul mi se scurge printre degete, precum uleiul prin presa de ulei YODA HOME PRO. Cam alunecos, se pare.


Fiind o personalitate publică, într-o relație directă cu presa, îmi revine responsabilitatea de a o surprinde plăcut. Îmi procur din timp, toate ingredientele pentru a mă asigura că nu-mi lipsește nimic. Dar stai, măcar nu știu ce voi pregăti. M-am gândit la un aperitiv, un fel principal și la un desert, pentru a mai îndulci atmosfera.
În presă, titlurile bune vând, încât și preparatele mele trebuie să sune bine.Am ales să prepar rețete inspirate de gastronomia franceză, vrednică de 3 stele Michelin. Prefer calitatea, mai presus de cantitate, astfel se vor remarca prin: “Puțin, da’ bun“.
Pentru aperitiv, aș alege ceva simplu, dar în același timp, sofisticat.Aș zice, chiar ușor crocant. M-a presat la cap ideea de: Bruschetti cu brânză Brie și nuci. Nu-mi doresc ca vorbele mele să pice ca “nuca în perete“, așa că mă întind, cât îmi e felia de pâine. În cazul de față, a baghetei franțuzești.Sper să nu exagerez și să pic în cealaltă extremă de bun gust.
La felul principal aleg piept de pui cu sos de portocale. Sper să nu zbor de la ipoteză la concluzie, mult prea repede.  În timp ce, sucul de portocale va transforma conversația noastră, într-una acidă.Măcar, am stors toate argumentele, pentru a obține aceasta colaborare. Vedem, la urmă, ce o ieși.
Pentru desert aș oscila între pară cu mousse de ciocolată cu cafea și sorbet de fructul pasiunii.Când vine vorba de alegeri, chiar și culinare, mi-e dificil să renunț la una. Așa că, rămân cu ambele.
Sărbătorim cu șampanie franțuzească, desigur. Să privim jumătatea plină a paharului, indiferent de rezultat.
Modul de prezentare contribuie și el la impresia finală, așa că îmi voi testa creativitatea, pentru a pregăti un fel, care să te încânte și vizual, nu doar olfactiv. Voi pune accent pe un stil de viață sănătos, fără aditivi și conservanți.
Sper ca preparatul meu să nu sufere vreo “criză de imagine”, dar ne supunem riscului meseriei.
Atunci când vorbim de stele Michelin, ne raportăm și la calitatea ingredientelor utilizate. Astfel, pentru că îmi respect clienții, implicit voi apela, doar la cele de primă mână.

Breaking news
Timpul se cerne prin filtrul timpului, mai repede decât făina. Constat că mi-au rămas, mai puțin de 4 ore să pregătesc totul. Alertă!
Dacă până acum, utilizam uleiul din comerț, de data aceasta, am preferat să-l obțin singură.Am prins perioada de promoții Yoda și am cumpărat o presă de ulei la rece. Astfel, obțin un ulei extra-virgin, bogat în enzime și neprelucrat.
Să trecem la treabă. Mixăm ingredientele în proporțiile optime, amestecăm totul la viteza gândului, adăugăm sarea și piperul. Dăm totul la cuptor, pentru 45 de minute.
Ca să pară discursul mai aromat, am ales un desert cu pară, mousse de ciocolată și cafea. Numai, când mă gândesc la textura mousse-ului, îl asemăn cu fluiditatea cuvintelor, cu profunzimea și adâncimea lor. De asemenea, colaborarea necesită să fie maleabilă, pentru a aduce câștig ambelor părți.Apoi, vin în completare cu aroma și gustul pe care ți-l conferă un parteneriat de succes, așa cum e de preferat. În cazul nostru, aroma cafelei.

Dar gata cu vorba, că zboară timpul, poate și inspirația.

În timp ce, preparatele sunt în curs de finalizare, ne ocupăm de aranjamente. Stați liniștiți, că voi “juca” cinstit, nu apelez eu, la așa ceva. M-am referit la aranjamentul restaurantului, trebuie să fie conform așteptărilor…decor de 3 stele. Restaurantul se bucură de o minunata priveliște a Senei.Cum pun preț pe detaliu și nu-mi scapă nimic, de la lumină până la ambianță și modul de servire, m-am asigurat că totul se va desfășura, așa cum mi-am imaginat. Bine, uneori, planurile iau o altă formă, dar aceasta e o altă poveste.

Vă las acum. Mi-a sosit invitata. Să o primesc, cum se cuvine.
Pe data viitoare sau cum spun francezii “À la prochaine”

P.S Sper ca până la finalul întâlnirii, să deslușesc rețeta succesului. Dacă există una.
Ai fost vedeta mea, un star din mass-media… dar eu cu ce rămân? Cu vasele pătate.


Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

 

Continue Reading

Ștampila, amprenta unicității sau doar o etichetă?

De la o vârstă fragedă, am avut o mini agendă, pe care o utilizam pe post de carte telefonică. Mai mult, trebuia să țină locul unui jurnal, dar încă nu-mi descoperisem pasiunea pentru scris. Aceasta a venit câțiva ani mai târziu.
O altă îndeletnicire a vârstei era că ștampilam orice hârtie, document ce trecea prin mâinile mele. De asemenea, eliberam hârtii pe bază de chitanțe și le personalizam cu o ștampilă pentru copii. Prin urmare:

Aș ștampila anii pentru că fiecare an și-a pus o amprentă vizibilă asupra vieții mele și a evoluției mele, ca și om. Unele perioade poartă ștampile mai șterse, pagini îngălbenite de timp, așa că le-am arhivat pe retină.Altele sunt mult mai pregnante în amintirea mea, așa că le poț descifra mesajul și data.
În ziua de astăzi, ștampila o utilizăm cu rol de etichetă, marcă pentru persoanele din viața noastră, unele cu rol stătător, altele doar în trecere.E ca și cum le-am supune unui filtru propriu, o scanare pe orizontală și verticală cu raze infraroșu, apoi le aplicam ștampila definitivă. În unele cazuri, temporară, dacă se mai revine asupra etichetei.

Mă întreb, oare tușul ei se va epuiza vreodată? Sau poate se realimentează din propria cerneală.

Atâta timp, cât aplicăm aceeași ștampilă pentru toată lumea, nu observ nici o diferență. Zic, să-i mai schimbăm forma: de la rotundă la dreptunghiulară sau chiar personalizată.
Pentru zona office, sunt cele deja știute. Apelez la personalizare pentru a o alinia cu preferințele mele. Nu am nici o pilă, dar am găsit locul perfect pentru a mea ștampilă. Poartă numele de Colop. Oare pentru că face etichetări de top sau pentru că sunt de durată, încât nu le șterge, nici timpul? Ne convingem, îndată.
Mergem la Colop, în pași galop. Eu prefer lucrurile altfel, deci și stampila doresc să poarte amprentele personalității mele. Voi adauga printer-ului tușa finală, care să mă reprezinte. Voi alege cu grijă literele, semnele și nuanța sa, deoarece nu-mi doresc doar o ștampilă, ci și un mod prin care să mă diferențiez. Mă bucură faptul că am posibilitatea de a-mi alege un imagecard care să spună mai multe despre mine, decât aș putea eu.

Știu că perioada scrisorilor a apus demult, dar totuși în amintirea acestor timpuri, mai există servicii care le redactează de mână. Totodată scrisorile poștale aveau farmecul lor, deoarece purtau “ștampila” scriitorului. Era un mod de a le diferenția, niciuna nu semăna cu cealaltă, se deosebeau prin unicitate.Astăzi, aproape toate mesajele par a fi scoase la indigo, le scoatem cu copy, paste și le trimitem destinatarului. Deci, unde găsesc o datieră imprimată cu originalitate?
La Colop, le găsesc în forme și culori variate.

amprenta

Mi-am pus ștampilă pe buzunar.La propriu și la figurat

Urmele pe care le lasă timpul, nu sunt întotdeauna vizibile. Însă, cele ale unei ștampile nu trec neobservate. Nu doresc să-mi pătez “imaginea”, dar acele câteva pete de cerneală de pe buzunarul cămășii, mă cam dau de gol. Nu pot să le absorb complet, așa că vor rămâne amprentele…dacă îmi port ștampila după mine. Găsesc ca și soluție, o ștampilă multifuncțională, care se promovează: “Poartă-mă cu tine!“. Mă însoțește oriunde și mă curăță și de pete. Mi s-au pus pata ștampila pe tine.

ștampilă

Raportându-mă la rolul ei clasic, acela de validare a unui document, l-aș putea extinde puțin. În viața de zi cu zi, în ceea ce înterprindem, avem nevoia de o confirmare, de garanția că am realizat lucrurile conform așteptărilor. Adesea, acțiunile noastre sunt ștampilate ca fiind corecte sau greșite, suntem evaluați ca fiind superiori sau inferiori celor de lângă noi.Până și gândirea noastră poartă ștampila unei anumite ideologii sau concepții. Însă, toți purtăm asupra noastră greutatea ștampilei perfecțiunii. Încadrarea într-un anumit tipar, cu litere de lege, potrivirea într-o anumită formă:rotundă, dreptunghiulară.Dacă schimbăm perspectiva, nu mai corespundem.

În medie, o ștampilă o poți aplica între 5000 și 10000 de ori. Tu, de câte ori ai pus “ștampila” persoanelor din viața ta? Te-ai gândit, înainte să o aplici, că aceasta poate lăsa urme sau se poate imprima pe viață, pe materialul sufletului? De cele mai multe ori, judecăm ca în afaceri, rece și rațional. Ștampilarea unui document implică responsabilitatea și acordul tău pentru o anumită acțiune, în timp ce “ștampila” aplicată unei persoane se rezumăn la modul în care alegem să citim “suportul”.Hârtiile rămân dovezi în arhiva timpului și certifică autenticitatea, dar sufletul nu se mai recunoaște, nici el, după atâtea etichetări diverse.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Cum te faci înțeles la modul internațional? Am un plan.

swiss solutions

Atâtea țări, atâtea limbi vorbite.Când se intersectează toate, se face o salată internațională, din care nu te înțelegi cu mai nimic. Doar cu câteva “firmituri” de cuvinte. Le ascunzi prin buzunare și le arunci la venire / plecare.
Pentru ca salata de cuvinte servită colaboratorilor să fie una cât mai complexă și să atragă alți simpatizanți, are nevoie de ceva îmbunătățiri: de limbaj, de context sau de… traduceri specializate.
Din cunoștiințele mele de resurse umane, ce are un sens pentru unii, pentru alții e cu totul la cealaltă extremă lingvistică.Propun să nu ne abatem pe drumuri nestrăbătute, eu zic să o luăm pe scurtătură. Destinația rămâne aceeași, doar mijloacele se schimbă:

Prin cursurile de limbi străine pentru firme oferite de Swiss Solutions

cursuri de limbi străine pentru firme
Ce avem trecut în ordinea de zi: Ședința de afaceri.
Resursa de timp este, dar resursele lingvistice cam limitate, dar poate ne descurcăm cu ce avem. Dacă nu ne facem înțeleși prin cuvinte, atunci apelăm la gesturi și mimică. Dar atâtea semne, atâtea semnificații. Dacă tu dai din cap aprobator, colaboratorul nostru bulgar nu va fi de aceeași părere. Pentru el, același gest are semnificația inversă.
-Good evening!
-Hallo!
-I have a gift* for you.
-Danke, but no…you want me dead.
Germanul va înțelege că îi servești otravă* la pachet. Așa că va fugi, cât îl țin picioarele.
Zilele trecute am primit un email din partea unor americani, prin care și-au exprimat dorința de a investi în firma noastră prin deschiderea unei noi linii de producție. Au atașat o listă cu costurile pe care le implică aceasta și alte detalii tehnice, organizatorice.
Aici m-ai pierdut.De abia o descifrez în română, dar în termeni “englezeștiȚ? Sunt în ceață. Stai că te clarific, imediat.
Americanul va aprecia profesionalismul în afaceri, iar dacă nu va fi încântat de “ambalajul” prezentei colaborării, s-ar putea să-ți spună el: “Te pup, pa pa”, înainte de a avea tu “the last word“. Mai bine, îți faci “the homework” din timp pentru a evita astfel de situații inportune.
-În ritmul acesta nu se mai poate. Ni se oferă această oportunitate de a semna un contract cu cel mai bine cotat producător, iar noi suntem pe punctul de a-l pierde și pe acesta.
-Ai uitat de întâmplarea cu francezul? Mai bine, nu-mi aminti. Tot încercam să-i explic tratativele contractului în engleză și el, tot insista cu discursul său în franceză. Mi-a oferit un exemplar al acestuia cu clauze și alte mențiuni, iar eu mă uitam “ca nuca în perete“, mai ales la terminologia din domeniu.
Pff…cum ieșim din încurcătură. I have an idea. Good to know!
Dacă nu ești expert în gestionarea ingredientelor multiculturale, poate ai nevoie de soluția salvatoare. Pentru astfel de situații, există agenția de traduceri Swiss Solutions. Pentru a ieși din impas și din situațiile jenante, apelează cu încredere.Aussitôt dit, aussitôt fait.( zis și făcut)

După un timp, la o altă ședință

Acum văd altfel lucrările, s-au mai limpezit. Numărul parteneriatelor a crescut semnificativ, iar angajații noștri sunt mult mai bine pregătiți și puși în temă în ceea ce privește mediul de afaceri. De asemenea, ne va facilita gestionarea punctelor cheie în momentele de impas și găsirea unor soluții viabile pentru ambele părți.
Cu ajutorul Swiss Solutions suntem cu un pas în fața concurenței. Progres multicultural și lingvistic.

P.S Măcar acum știm și cunoaștem ce semnăm.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2017.

Continue Reading

Scrisoare pentru viață

Draga viață,

Nici nu știu cu ce să încep. Mi-ai furat cuvintele și ți le-ai însușit pe nedrept. M-ai lăsat să mă zbat pe țărmul tău, să mă scufund în adâncurile tale ascunse. Când credeam că văd malul, de fapt era doar o porțiune de nisip, dezgolită de valuri…o imagine iluzorie.
Nu ți-am scris ca să mă plâng, pentru ca lacrimele vor uda aceste cuvinte și le vor lăsa neterminate, șterse. Nici ca să te laud sau să te urc pe un anume piedestal, dar vreau să știi că ocupi locul binemeritat.

Care e locul tău? Astăzi și acum.
Nu ieri și nici mâine. E adevărat că urmele trecutului, încă îmi mai bântuie prezentul, iar clipa de față e îmbibată de verbe la imperfect și perfectul simplu. Dar poate așa e timpul, o linie fină între ce a fost, ce ar fi putut fi și ce va fi… o linie care uneori se arcuiește după forma în care îmbrăcăm viitorul.

Viitorul? Instabil, nedefinit, promiscuu…De fapt, ce formă are viața?
O formă neregulată, un labirint în mijlocul căruia mă aflu și încerc să-i descoper scurtăturile, dar uneori mă întoarce, tot de unde am plecat.Anumite drumuri nu au cale de mijloc, așa e că ești nevoit să-l parcurgi de la A la B.
Uneori ești pion, alteori jucător. Joci după propriile reguli sau după ale altora. Important e să-ți menții traiectoria. Pe cine alegi să urmezi sau în fața cui alergi să mergi. Decizii și iar decizii, care te pun în dificultatea de a tria sau colecta lucrurile importante.

Faci ceea ce crezi că, este mai important pentru tine sau pentru alții?
Draga viață, tu ai fost mereu cea care mi-a oferit răspunsuri contradictorii. Într-un spațiu abstract, delimitat de rațiune și sentiment, uneori e greu să înclini balanța și să-i acorzi doar dreptul de a fi.
Uneori, te întrebam și nu primeam decât tăcere.Dublu sens.Eu ce să înțeleg, că aprobi sau dezaprobi ce-ți spun? Fie cauți să-mi arunci indiciile la fileu, fie îmi acorzi libertatea de a-i acorda sensul cuvenit.

Simplu, nu?
De când simplitatea a devenit atât complexă, e complicat și să gândești la modul simplu.
Dar să simplificăm ce ne pare complicat, cum ar fi?
E ca și cum am lua un fir înnodat și i-am reda liniaritatea, l-am elibera din strânsoare. L-am lăsa să-și urmeze cursul său firesc, fără opreliști sau bariere.Totuși, drumurile vieții nu sunt drepte, au cotituri și se întretaie la intersecție. Poate, în asta constă și frumusețea lucrurilor, să vezi dincolo de obstacolele ce-ți apar în cale. Niciodată nu vei ști ce se află în spatele zidurilor, dacă nu ajungi acolo.

Viață mi te destăinui ție, pentru că știu că tu nu-mi vei risipi vorbele, ci le vei ascunde în paginile albumului pe care ți l-am creat.

Semnat,
Al tău fan al vieții.

life

 

Continue Reading

Vacanță de iarnă cu gânduri royal(e).

E octombrie, dar eu deja mă gândesc la peisajele montane, la atmosfera sărbatorilor. Parcă, m-aș teleporta până într-acolo. Dar cu ce…cu gândul. Cu gândul că deja am și făcut rezervare.Dar stai că nu v-am spus până la ce altitudine zboară gândurile mele.Destul de înalte, aș zice, chiar la Poiană și nu e vorba despre Poiana Mărului. Știu că e toamnă și la asta v-ați gândit.Problema e că până la destinație, mi s-au întortocheat gândurile de la atâtea șerpentine. Le descâlcesc eu, mai târziu, la un joc de biliard. Până îmi aranjez toate bilele la cap, vă spun că am făcut rezervare la Hotel Royal Poiana Brașov. Nu putea rămâne, doar la stadiul de idee rătăcită prin ascunzișurile minții.
Situat în apropierea lacului Miorița, presupun că aș avea o vacanță legendară în acest loc, dat fiind cunoscută legenda Mioriței. Îmi plac locurile de “poveste”, cele care îmi asigură cadrul perfect, nu doar din punct de vedere al cazării, cât și a experienței avute acolo.
Am rătăcit destul. A sosit momentul să pregătim bagajele.Împăturim toate cele necesare, echipamentul de ski l-am bifat pentru 2 persoane, eu sar de pe listă. Eu voi skia printre argumentele unei vacanțe reușite, apoi mă voi lovi sau nu, de concluzia aferentă situației.
După un drum de câteva ore bune, iată-ne ajunși în stațiunea Poiana Brașov. Tragem aer(de munte) în piept, fotografiem peisajul ce se desfășoară în fața noastră.Toată lumea entuziasmată, ne luăm bagajele și pornim spre recepție pentru check-in.


-Bună ziua! Bine ați venit la Hotel Royal.
-Bună ziua! Bine v-am găsit! Avem o rezervare pentru un apartament, acest weekend.
-Să verific… Totul este în regulă! Aceasta este cheia camerei dvs. Vă dorim o vacanță plăcută alături de noi!
-Mulțumim!
Ne îndreptăm spre coridorul ce deschide către apartamentul nostru. O atmosferă plăcută și primitoare, încă de la intrarea în hotel.


Pe lista așteptărilor de la acest hotel, e inclusă și partea cu non-plictiseală. Doar nu voi petrece ore întregi pe pârtie, cel puțin, nu eu.Prin urmare, camera e una spațioasă, ce oferă și o priveliște către peisajul montan. Ce poate fi mai
frumos, decât să admiri de la fereastra camerei, crestele brazilor împodobite de zăpadă. O imagine desprinsă din cărțile poștale de pe vremuri, dar reprodusă la o scară mai mare.
După un tur al hotelului și împrejurimilor, hotelul Royal este astfel amenajat pentru a oferi un cadru familiar și nu numai. Spațiul de joacă din cadrul hotelului nu a putut trece neobservat de cel mai mic turist dintre noi, copilul unei bune prietene de familie.
Trambulina și toboganele i-au reținut momente bune din timp, în timp ce noi ne-am răsfățat la saună, un serviciu  inclus în cazare. Nu am rezistat prea mult temperaturilor ridicate, măcar am mai ars ceva calorii.


Unii dintre noi, pasionați de adrenalină s-au avântat pe pârtiile din Poiana Brașov. În timp ce, alții, printre care și eu mi-am testat îndemânarea la un joc de biliard.Nu știu, dacă am nimerit bilele în buzunarele care trebuie, dar măcar a fost distractiv.
-Fiecare cu ce-l pasionează…în direcția lui. Dar, nu găsim și noi un punct comun? Punct ochit, punct lovit. L-am găsit. Hai la o sesiune de darts…sper să nu nimeresc, pe cine nu trebuie.
-60, 90 de puncte, dar cine ia 100… de puncte. Eu mă pricep mai mult la ultima sută de metri. Aici, e pe puncte și nu știu dacă le nimeresc pe toate.
– Rămâi la traseul tău cu schiurile, că noi încercăm până atingem punctul maxim.
-Până găsiți traiectoria, eu am fugit să pregătesc niște vin fiert cu scorțișoară. Ceva abonați?
– Toți, în afară de cei mici. Pentru ei, avem ceai de fructe. Să ne mai încălzim puțin.
Cea din ultima zi, am rezervat pentru o vizită în orașul Brașov. Nu mă aflu, pentru prima oară în acest oraș, chiar pot spune că e pe lista orașelor preferate.Nu știu ce mă atrage în mod special, dar îmi plac plimbările prin Piața Sfatului.Așa că, de data aceasta aceasta, ne-am sfătuit între noi despre ce am putea vizita în Brașov și prin împrejurimi: Biserica Neagră, Strada Sforii, castelul Bran, cetatea Râșnov etc.
După câteva ore de plimbăreală și “câteva” fotografii pentru albumul de vacanță, ne-am retras către hotel.

Timpul zboară, când te simți bine. Așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Număram orele pe ceas, până când a trebuit să părăsim hotelul Royal, care timp de un weekend ne-a oferit o experiență, dacă nu legendară, măcar una memorabilă.
Doar cu asta rămânem, cu amintirile.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog.

 

 

 

 

 

Continue Reading