Tu ce ai face cand ideile nu-ti dau pace?

tu ce ai face?

Zilele trecute, după ceva scroll pe rețeaua socială, am descoperit campania #Tuceaiface lansată de olx.ro. Sunt prezentate anumite situații, cu care te poți confrunta la un moment dat. Cum românul e creativ, iese din încurcătură și găsește o idee salvatoare în orice context sau situație.

Ce faci atunci, când nu-ți place ceva? Îl recondiționezi, îl schimbi sau cauți să scapi de el, într-un fel sau altul. Bun, bun, dar să vedem de ce resurse ai nevoie pentru fiecare, care e cea mai rentabilă opțiune.

Sunt trei faze:

Recondiționare: abilități DYI, ceva materiale de achiziționat.
Schimb pe schimb: benefic sau nu. Cum era pe vremuri, trocul.
Te arunc, pa-pa: ai ajuns la nivelul în care nu te mai mulțumește deloc, chiar nu e ceea ce trebuie.

Te invit să urmărești rubrica “Tu ce ai face?”

Nu dorești să ieși în pierdere, dacă se poate să mai recuprezi câte ceva din investiția inițială? Lansează un anunț pe olx.ro și răspunde provocărilor de pe tuceaiface.olx.ro. Dacă ideea ta îi inspiră pe alții și aduni voturi, ai șansa de a câștiga un voucher de cumpărături de 500 RON.

Continue Reading

Nu deranjati! Se fac renovări interioare.

design

Am început renovările interioare.Iată ce pași am urmat!

Zugrăvesc, mai întâi pereți interiori, apoi pe cei exteriori. Voi apela la o vopsea lavabilă, pentru a putea șterge cu ușurință petele stropite de alții pe pereții sufletului meu. Dacă ar fi așa de simplu, cu o lavetă să poți curăța toate impuritățile.De asemenea, aș folosi un vopsea lavabilă cu ioni de argint, pentru a ține la distanță umiditatea în exces și “microbii”.

Mobila
Mut corpurile ce nu și-au mișcat un deget pentru mine, ci au rămas statice și mă priveau pe după vitrine.Nu interesate, ci doar curioase. Ca și cum imi urmăreau cu privirea orice mișcare sau pas din drumul parcurs.S-au servit din cel mai frumos pahar, au gustat vorbe bune din farfurie, însă au uitat să spună “Mulțumesc” la final.

Parchetul
Aș schimba și parchetul, ca să nu mai parcheze alții neinvitați, cu unul multistratificat. În plus, aceștia cam lasă urme, greu de scos.Aproape că, mi-au împrumutat și papucii, lăsând doar dâre pe unde au călcat. Unele mai fine, altele mai apăsate. Oare acel stilou de reparat zgârieturi, va funcționa și în acest caz?

amenajari interioare

Canapeaua. Cu siguranță, dacă ești invitat la mine în suflet, vei dori să ocupi și un loc. Însă, să știi că e cu rezervare.Poți ocupa un singur loc sau cât pentru doi. Mă gândesc, dacă să fie una extensibilă sau una modulară, în caz că doresc să mă “despart” de câteva piese nepotrivite sau din contră, să mai adaug câteva locuri.

Covorul
Aș alege unul antistatic, pentru a nu se depune praful ultimelor cuvinte ce au fost aruncate între noi. Unul care să-mi permită să aspir “scamele” care se agață să rămână în terenul meu, doar arunci când au beneficii. Însă, am învățat să “perii” bine invitații, înainte de a-i lăsa să intre în casă.

Lustra
Cred că voi apela la una cu mai multe brațe și cu becuri ergonomice. Se mai întâmplă, ca alții să dorească să-mi întunece gândurile, dar eu am rezerve de lumină. Setate pe mod economic…dar am. În cazul în care, vrei să-mi produci un scurtcircuit de idei, cu ardere latentă, sunt precaută și întrerup din timp blocajul de energii inutile.Însă, mai întâi, trebuie să identifici sursa.

bec

Televizorul
L-am schimbat cu unul care are o rezoluție, ce permite vizionarea programelor cu mine, în timp ce am dat pauză programelor cu alții. Schimb ordinea pe lista de redare.Imaginea e în mentenanță.Am dat play, replay la momente, dar am ieșit în “delay”, în ceea ce privește persoana mea.

Plante
Voi strecura câteva în decor pentru a mai rarefia din aerul toxic adus de alții…nu de alta, dar îmi reduc oxigenul pe metrul pătrat.Măcar plantele în tăcerea lor, mă ascultă, pe când alții fac doar zgomot de fundal prin a se arăta interesați. Nu am de gând să-mi mai “plantez” energii negative în suflet, așa că îndepărtez, de la bun început “buruienile”, ce mă opresc din creștere.

Ambianța
Închei cu ea, dar asta nu înseamnă că îi acord mai puțină importanță.Aș putea concluziona, că aceasta este influențată de elementele prezentate anterior. Nimic scos din decor, totul la locul lui.Însă, dacă ceva scârțâie, ambianța alunecă și ea în partea obscură.
Luminile florescente sau cele de neon, le-aș înlocui cu infraroșu pentru a scana fiecare invitat ce-mi trece pragul.Nu știu dacă aș afla lucruri semnificative, dar măcar aș putea descoperi scopul vizitei.
Îi întâmpin și cu un fundal sonor, adaptat după fiecare, în funcție de ce reușește să-mi transmită acea persoană.Emoții pozitive sau de frecvență joasă.

Până data viitoare, mă duc să-mi reîncarc energia. Am cam pierdut-o cu alții…ce spuneți de niște mijloace externe?

timp cu mine

Continue Reading

Am ales sa pun pauza “momentelor care conteaza”!

infinit

Începe anul altfel” se intitulează provocarea lansată de carturesti.ro, campanie ce s-a desfășurat și anul trecut.
Am ales să răspund acestei provocări printr-un video, având ca și inspirație produsele de pe Carturești online.
Ce-am ales, poți afla printr-un ▶ la video, iar prezentarea mai detaliată, în ceea ce urmează:

Viața este precum un carusel, cu suișurile și coborășurile lui.Anii se succed unul după altul, dar te întreb: “Reușești să ții pasul?”
Din copilărie, mi-a plăcut să completez puzzle-uri. Era una dintre activitățile vârstei. Îți dezvolta anumite abilități: perspicacitate, îndemânare, corelare etc. Oarecum, așa suntem și noi…niște piese rătăcite pe tabla de joc ce își caută locul, să corespundă undeva.
Despre cubul rubic, știu că am avut unul. Nu mai știu pe unde rătăcește.Însă, nu am prea am reușit să-i pun toate “fațetele” cap la cap. Te cam pune în încurcătură.Acest joc de îndemânare îl asemăn cu etapa reconstruirii de sine. Simți că îți aparții, dar de fapt cauți piesele care s-au detașat de tine, care s-au pierdut de adevăratul TU. Încerci mai multe combinații pentru a ajunge la mixul perfect, atunci când ce simți se aliniază cu ceea ce-ți dorești.
De aceea, am ales să pun pauză “momentelor care contează”. Astfel dau play sufletului meu și îl reîntorc acolo, unde s-a produs acea întrerupere de ritm. Asemenea unui disc de vinil, care aduce din parfumul vremurilor de demult și te îndeamnă să te oprești și la persoana ta, cea care ai fost odată.

Tu ce moment ai pune pe pauză?

Viața se soarbe precum ceaiul cu înghițituri mici, nu toată odată. Nici prea fierbinte, nici prea rece, la temperatura camerei. Daca e prea fierbinte, nu ne putem bucura de savoarea ei, iar daca o lăsăm să se răcească, ar trebui reîncălzită și nu ar mai avea același efect.

An de rezoluție 2k18

Dau check in în sufletul meu. Am dat în alte locații, dar s-a pierdut semnalul și implicit conexiunea. Am rătăcit pe drum cu un GPS, care în loc să-mi arate ruta corectă, mă învârtea în cercuri sau șerpentine…infinite.
Nu e vorba despre locul în care îți dai check in frecvent, e vorba despre locurile de suflet, despre traseul pe care alegi să-l parcurgi către tine sau către ceilalți.Uneori, simți că pornești dintr-un punct și ajungi tot acolo, ca într-un circuit ciclic. Linia de start și cea de finish converg în același punct.
Cifra 8 întoarsă simbolizează infinitul. Acolo unde timpul se intersectează in prezent, având în comun trecutul și viitorul. Acestea fiind într-o relație de interdependență unul față de altul.

strada

Focalizare pe infinit
Având ca și reper, focalizarea în fotografie, am putea deduce faptul că o poză realizată astfel, va ieși neclară.Infinitul e maximul din tot.Detaliile se pierd, formele dispar în ceață.Nimic nu e definit. Astfel, alegi să rămâi la moderat, acolo unde ești mulțumit cu ceea ce ai.
Cuvinte cheie ale anului 2018:
optimizare • optimism • opțiune • optic
Optimismul e contagios. L-am putea măsura cu un optimetru. Înregistrează valori crescute când e împărtășit cu cei din jur și scade în intensitate când atinge limita de stânga a pesimismului.
Optimizez relația cu mine
De cele multe ori, în detrimentul nostru, am ales să optimizăm relațiile cu ceilalți. Însă, cu timpul, am observat că nu am obținut rezultatele scontate. Din contră, am mai pierdut ceva poziții în caseta de căutări. Mai suntem pe plus, în caz de emergency call. Am ajuns la concluzia că pagina HOME nu era bine optimizată pe cuvintele cheie: încrederea de sine, etc. Poate e momentul să realizăm această optimizare și în relația cu noi, înșine. Am cam pierdut capital de imagine și awareness.Trebuie să revenim pe poziții.
Mai realizăm câteva filtrări necesare, pentru ca rezultatul să fie unul clar și limpede.Strecurăm impuritățile, care nu numai că ne-au “aburit” orizontul, dar ne-au pus și piedici.
Opțiune / Opțional
Un infinit de alegeri, însă de data aceasta alegi pentru tine. Nu mai permiți să fii a doua opțiune pentru ceilalți, atâta timp cât pentru tine, erau primele afișări pe lista de rezultate.Nici măcar nu erau obținute prin promovări, ci pur și simplu din căutări organice. Proiectele cu alții nu au avut rezultat, așa că te întorci la proiectul tău.Au rămas câteva modificări nesalvate.
• Pasiuni • Reconstruire • Întrebări și răspunsuri

Pentru tine, ce gust are cunoașterea?
Între-timp, poate aflu și cum se creează un hit. Răsfoiesc câteva pagini din “Creatorii de hituri”. printre avione de hârtie.

Continue Reading

Colectarea selectiva, un moft sau o necesitate?

colectare selectiva

Încă de la vârste fragede, în manualele de științe ale naturii ni se făcea cunoștiință cu salvarea planetei, economisirea apei sau combaterea poluării, probleme cu care ne confruntăm chiar și după atâția ani. Înainte, se spunea că suntem deficitari la capitolul informare. În zilele de azi, cu informația la un click distanță și cu nenumărate campanii sau aplicații în domeniu, pot preciza că suntem deficitari la capitolul acțiune.
Tot din clasele primare, ni s-a insuflat aspectul cu reciclarea maculaturii. Anual, organizându-se concursuri pe clase, iar cine aduna cea mai mare cantitate de hârtie era premiat simbolic.
Însă, anii au trecut, prioritățile s-au schimbat. Nu ne mai preocupă mediul în care trăim, ne-am făcut “comozi” în scaunele de birou și de acolo dăm doar direcții. Nu mai acționăm pentru interesul comunității, ci pentru interesul propriu, pentru a fi văzuți bine în ochii celorlalți.
Asistăm periodic la scene cu aruncatul ghiștoacelor pe geamul mașinii…”educație…ce mai“. Nu mai spun de sticlele, pet-urile sau alte resturi menajere aruncate de la etajul blocului. Deja, nu mă mai miră…se practică aruncatul gunoiului în curtea celuilalt, nu-i o noutate.La unii, să le pui coșul de gunoi lângă ei și tot pe lângă aruncă. Să mai zic, de ambalajele lăsate prin mijloacele de transport? Mă opresc, pentru că mă ambalez degeaba.

reciclare
foto: @of.lit

Astfel, pentru a oferi răspuns la această întrebare, voi realiza o paralelă cu “selecția” prietenilor sau a persoanelor din anturajul nostru.Pentru aceasta, am realizat o clasificare a caracterelor oamenilor, menționând posibile trăsături pozitive, cât și negative, în funcție de categoriile existente la colectarea selectivă.
Caractere de Metal: comportament rigid, rău, distant.Prieteni de durată, loiali, te ajută la greu etc.
Caractere de Plastic : sunt maleabile înțelegătoare, prieteniile rezistă in timp, nu se degradează repede.
Caractere de hârtie și carton: sunt modelabile, te schimbă când nu mai au nevoie de tine sau când s-a rupt ceva în relația de prietenie. Odată ce încrederea este mototolită nu mai poate fi readusă la forma inițială, iar prietenia se pierde.
Caractere de sticlă: fragile, dar nu ratează nici o ocazie fără a te “înțepa”. Te poți confesa, deoarece te înțeleg, ca și cum ți-ai vedea reflexia în oglindă.
La nivel mental, realizăm această selecție și îi clasificăm după anumite trăsături sau aspecte.E un mecanism, un gest voluntar sau involuntar.Ar cam trebui să ne dea de gândit…

reciclare

Vine întrebarea: “colectarea” selectivă a prietenilor, e o necesitate sau un moft?

Pentru unii, un moft.Pentru cei mai mulți, o necesitate pentru că dacă i-ai băga pe toți în aceeași oală, s-ar contamina între ei.Problema e că nu ai mai ști care și cum îi e felul.Dacă așa a fost de la început sau schimbarea s-a produs pe parcurs și a trecut dintr-o stare în alta.Dacă această convertire a necesitat un anumit timp și spațiu, de la caz la caz.
Prin urmare, facem acest lucru cu persoanele din jurul nostru, care reprezintă mediul nostru toxic sau netoxic, în funcție de cât de bine am realizat selecția inițială. Bine, se mai poate tria și pe parcurs, dacă am omis ceva suspect.
Apoi, gândește-te și la grupările pe care le realizai în timpul anilor de școală, tot pe baza anumitor criterii. Deci, putem vorbi tot despre un proces de selecție colectivă cu “proprietăți comune”. Cu alte cuvinte, “cine se aseamănă, se adună”.Diferența era că nu-i aruncai la coș, ci doar îi țineai departe de cercul tău.
“Colectarea” prietenilor se realiza tot într-un mod selectiv. Dacă frecventează aceleași locuri, aceleași magazine de brand etc. Aceasta nu reprezintă o imagine de acum, ci și de atunci, pentru așa a fost întotdeauna.
Cu imaginea aceasta în minte, te invit să procedezi astfel și-n cazul deșeurilor.

Prin urmare, la ce ne ajută colectarea selectivă?

✔ Selecție ✔ Diferențiere ✔ Eliminarea factorului toxic

• să fim mai selectivi în ceea ce privește prietenii
• să nu-i băgăm în aceeași oală pe toți, înainte de a le cunoaște trăsăturile și caracterul.
• să conștientizăm că la fel, cum prietenii toxici ne afectează într-un mod sau altul, la fel și un mediu toxic nu este prielnic pentru un stil de viață sănătos.

 Info! Din octombrie 2017,  colectarea selectivă a devenit obligatorie, atât în privința înterprinderilor, cât și a gospodăriilor.

colectare selectiva

Ca și o concluzie, colectarea selectivă este necesară a fi realizată de la bun început, aspect valabil și-n cazul selectării prietenilor pentru a economisi timp și a diminua efectele, pe care acestea le pot avea asupra mediului în care trăim și activăm.

 

Continue Reading

Detii CTRL-ul in viata ta? Apeleaza la cateva scurtaturi

Dacă ar fi atât de simplu…dar mai apar și valori |x|cu modul, pentru că nu cunoști niciodată adevărata origine a necunoscutei x.
CTRL în era digitală, e deținut de alte forțe. Să vedem cum aplicăm sau adaptăm comenzile de CTRL și alte scurtături în viața reală.

Escape
Când dorești să ieși dintr-o situație care nu-ți este favorabilă sau te aflii într-un spațiu fără ieșire, ai cam căuta tasta de ESCAPE.Însă, tot ce reușești să faci este să te ascunzi de CAPE( trad. eng: pelerină )
Shift
Ce bine ar fi, dacă am putea schimba subiectul conversației cu un simplu SHIFT.
Ctrl+ Alt
Când vrei să ai la dispoziție și alte alternative. Dorești să faci lucrurile ALTfel, ALTceva etc. Controlează schimbarea.
Ctrl+ T
Nu putem controla timpul, dar putem controla trecerea noastră prin timp. Sunt momente în care ai doar un singur tab deschis: prezentul, însă există momente când ai dori să faci un salt la tab-ul din trecut sau să sari câteva în viitor.
F5
Gândurile te suprasolicită, primești advertisment: Error memory. Simți nevoia să dai un refresh. Să vezi lucrurile mult mai clar, decât la prima afișare. Poate ți-au scăpat ceva detalii, în momentul în care ți-a apărut un pop-up și ți-a blocat vederea. Un RFSH de memorie, poate ține sub control situația.
CTRL+ V
Prea mult “PASTE” în mediul online. În viața de zi cu zi, l-am folosi pentru a mai “lipi” câteva kilograme sau pentru a mai adauga anumite “artificii” pe care nu le deținem. Însă, uităm că trucul nu rezistă prea mult, iar prima ploaie se dezlipește, ca și eticheta, de altfel.
CTRL+ D
Viața e construită din momente. Repetate, reinventate, dar trăite cu aceeași intensitate.Sunt momente, pe care ai dori să le revezi, măcar în memorie. Așa că dai un CTRL+ D și afișezi o listă cu toate “bookmark-urile” de peste ani, chiar și lista cu favorite.
SHIFT + Backspace
Știi acele conversații lungi, unde simți că pierzi firul poveștii. Ai activa SHIFT+ Backspace pentru a derula la momentul în care s-a produs acea “întrerupere”…de ritm, de rațiune, logică sau ce vrei tu.
Ctrl + , Ctrl –
Sunt momente în care simți că deții controlul suprem (+) și altele în care te simți neputincios în fața vieții. (-). Alteori, într-un context dat, apelezi la zoom pentru a vedea în profunzimea problemei și la micșorare când dorești să ai privirea de ansamblu.
CTRL+ Z
Se mai întâmplă să-ți dorești să anulezi totul pe ultima sută de metri? Da și mie! Hai, recunoaște! Da nu Z la nimeni…rămâne între noi. Totuși, parcă ai anula și ultimul mesaj trimis, nu alta, dar realizezi că nu merită și îi dai direct Ctrl+ Shift( Delete) fără “recovery”. Ce e șters, dispărut să rămână. Aa…acum am înțeles de ce nu te-am văzut la petrecerea de aseară, ți-ai dat Ctrl+ Z .Nu de alta, dar nu te potriveai în peisaj. Știi ce zic? Ca piesele Tetris…daca not fit in shape.
Space
Când ai nevoie de spațiu, dar nu știi cât. Poate fi un rând, un paragraf sau o pagină întreagă. Însă, se mai întâmplă, să ai tot spațiul din lume și să te simți stingher sau înconjurat.
Enter
O opțiune necesară pentru fiecare nou venit în viața ta. Ar trebui să-i pui  parolă sau mai de actualitate, amprentă facială sau vocală. Așa știi că mai salvezi locuri în agenda vieții și nu le ții ocupate pentru alții, care chiar își doresc să facă parte din viața ta. Bine că există și buton de Exit.Pe care ușă?  Ușa sufletului.Ușa inimii sau pe scurtătură.
E posibil dacă intri pe ușă, să ieși pe fereastră. Așa că nu le uita deschise.

Mai cunoști și tu altele?

fereastra internet

Continue Reading

Leaganul copilariei

parce de distractii

Leagănul copilăriei, cel care ne aștepta mereu și la care reveneam, de fiecare dată, cu și mai mult elan. De el, ne leagă multe amintiri, momente. Totodată, reprezintă terenul în care “ne-am lovit” pentru prima dată, de nereușite, piedici și noi începuturi. Locul unde a luat start și competiția, în încercarea de a fi mai sus, de a-i fi mereu cu un pas sau o treaptă deasupra celuilalt( niciodată sub )
În copilărie, barca din parc era singura pe care o știam, bineînțeles, în afară de “barca pe valuri plutește ușor.” Nu vâsleam prin ape repezi, iar traseul era lin și fără obstacole.Atunci, credeam că va exista mereu cineva care va contrabalansa barca, că vei avea la bord acea persoană care va menține aceeași direcție cu tine. Dacă nu pentru totdeauna, măcar temporar.Dar viața e înșelătoare, mai apar și miraje, care schimbă cursul. Acea “barcă” din anii copilăriei devine însăși viața, la a cărei cârmii te aflii. Cu trecerea anilor, constați că vâslele se află în mâinile tale, nu a celorlalți.

loc de joaca

Balansoarul era cel care, copil fiind, te ținea în echilibru în terenul de joc. Astăzi, ca și in viață, tot cel cu “greutate”, îl ridică pe cel mai “mic”. ( dacă înțelegeți ce zic ). Nu se mai poate vorbi despre egalitate, în terenul vieții de adult. În acest caz, fiecare își aduce “suporteri” care să încline în partea sa. Tot cel slab e dezavantajat.
Toboganul era unica panta descendentă, ce o cunoșteai.Însă, dacă ajungeai la bază, puteai fi din nou sus, reluând jocul. Alunecai în joacă, te zgâriai, te loveai, dar nu renunțai. Oarecum, îți oferea sentimentul că o poți lua oricând de la capăt, precum viața cu suișurile și coborâșurile ei.
Cățărătorile erau singurele obstacole, unicile piedici sau treptele pe care le aveai de urcat.În vârful acestora, nu te aștepta vreun premiu sau vreo medalie, ci doar bucuria de a fi ajuns acolo de unul singur. Cu pași mici, dar siguri.
Învârtitorile deveneau o formă de “te învârți în cerc”, a zilelor de astăzi. Când ieșeai din leagăn, te simțeai puțin amețit. De altfel, ca și adult, te simți dezorientat dintr-o situație, unde credeai că drumul e în linie dreaptă. De fapt, sunt linii concentrice. De cele mai multe ori, paralele.

parc

Trenulețul copilăriei era prima cursă a vieții. Puteai să cobori, unde și când dorești, să alegi în ce vagon să urci. Călătoria dura doar trei minute, pe aceeași rută. Nu se schimba traseul, nici destinația până la capăt. Acum, urci într-un tren, dar nu știi câte schimbi până la destinație sau dacă vagonul în care te aflii, nu se desprinde de acesta, la mijloc de drum.
Caruselul sau montagne-russe-ul te-a învățat cu fluctuațiile vieții, la o scară mai mică. Când la apogeu, când la punct minim, dar într-o continuă mișcare.La un anumit punct, credeai că ai ajuns în starea de echilibru. Respirai, trageai aer în piept. Pentru o fracțiune de secundă, închideai ochii.Atunci te zmucea și te purta din nou în cursă.Oboseai, dar nu-l puteai opri printr-o apăsare de buton, ca pe o mașină teleghidată. Nu era pe bază de baterii. Măcar aceasta se oprea, când se epuizau bateriile. Dar nu, această “călătorie” te consumă și nu îți lasă timp de “recharge”. Cu bateria în stare de avarie, continui să te deplasezi…

cu pași mici, dar undeva îți notezi progresul, de parcă ai juca șotron cu viața. Un pas înainte, unul la stânga, doi înapoi, în funcție de cum au fost aruncate zarurile.

sotron

Te rostogolești într-o direcție, poate de cele mai multe ori, fără finalitate. Uneori, ai dori să sari coarda peste anumite etape, dar simți cum se ți încurcă pașii…nu e triplu salt sau dublu echer, dar obosești să tot depăsești ceva, peste care credeai că ai trecut.
Sau nu…
Un fel de a v-ați ascunselea cu viața. Când crezi că ai reușit să-ți faci pierdută urma, dai peste tine. Ceva din tine, simte nevoia sa fugă, să se desprindă de trup. Însă, e mintea ta, iar face scenarii. Trupul tău rămâne imobilizat, cu toate că simți cum părăsești locul.Nu se numără până la 3, dar nici nu ai tot timpul din lume. Să te ascunzi. De cine? De tine. De temerile tale. Poate chiar de umbra ta. E ca și cum ai avea o hartă și ai bifa locurile în care te simțeai în siguranță.Uneori, nici sufletul nu mai reprezintă un loc la fel de sigur, devine o capcană a propriei minți.
Un fel de X și O, unde ai epuizat toate schemele prin care poți câștiga lupta cu tine.Ai mai putea găsi o “breșă” în tot acest joc, poate dacă ai mai face o singură mutare. Însă, cum nimic nu-i garantat…e posibil să închei jocul:

Șah mat!

 

Continue Reading

Flori de plastic in vaza societatii

take_care

Te mai re(cunoști)?
M-am plictisit să văd ( aproape ) peste tot, aceleași poze de revistă. Terne, amorțite, fără nici o emoție dincolo de ele.Chipuri imprimate pe hârtie, fotografii scoase la indigo(mai țineți minte acea folie, pusă între pagini, pentru a realiza exemplare copii ale unui document? Deja, la al treilea exemplar devine șters, echivalent cu persoanele care fac același lucru. X imită pe Y, Y pe Z, ș.a.m.d.
Încet, încet devenim marionete în propria viață.Am luat “actorii” de la teatru și i-am teleportat în viața reală. Ne purtăm măștile, altele de fiecare dată, în funcție de context.

Flori de plastic sau moriști în bătaia vântului?
Precum o “morișcă“, ne ducem încotro, ne poartă vântul. Ne învârtim după direcțiile altora.Suntem pictați în toate culorile Pământului, dar pe interior ne pictăm doar în neutre. Dar ce contează, când societatea defilează cu fizicul pe podiumul vieții, acest catwalk care pune sub reflectoare “sclipirea” unei vieți moderne.Blitz, blitz…bling, bling.
Să trăiești basic, poate fi plictisitor pentru alții.Asistăm la acest “modernism”, a păpușilor scoase din cutie, totul ridicat la rang de extravaganță. În timp ce, naturalațea se află într-un con de umbră, ce mai este lasată să iasă la suprafață, din când în când.

masca
Care e adevărata ta “culoare”?

Realul” din noi e machiat, ascuns sub straturi.La fel și personalitatea, o scoatem la xerox, precum o imagine de revistă. Deja, după prea multe printuri, culorile difuzează, încât nici noi, nu ne mai recunoaștem.

“Eroare” a societății
Poți fi denumit “eroare” a societății, când nu te aliniezi anumitor conduite, care nu corespund cu valorile tale. Pentru simplul fapt, că alegi să fii informat, nu dez(informat). De asemenea, pentru că ai abilitatea de a discerne si de a prelucra informațiile care te “lovesc” din toate părțile. Pentru că ești un fin observator.

Totuși, alegi să fii tu, cel diferit într-o uniformitate de masă.

Generația Z. O “producție” în serie?
Omenirea e ca și un proces de producție dintr-o întreprindere. O producție pe bandă rulantă, unde dacă nu corespunzi cu lotul, ești scos din uz sau în cel mai bun caz, ești re(modelat) după șablonul societății. Să vedem ce putem obține din / de la  tine?
De aici reiese că “omul este un produs al societății”. Ar avea cam toate atributele, nu? Ambalaj, etichetă, preț?!( aproape că ne vindem între noi). Însă, nu ar înclina mai bine balanța, dacă am pune preț pe om, ca și modelator al societății?

Spune-mi cine mă cumpără și cine mă vinde?

Aparent suntem defecți într-o lume “perfectă.” Defect că nu urmezi ultimul trend, că îți pui întrebări, că ai sentimente reale, nu de plastic. Defect pentru că nu trăiești să impresionezi pe alții, ci să fii mulțumit de tine. Defect pentru că nu faci un anumit lucru pentru a fi integrat într-un grup social și lista poate continua.
Viața simplă nu e despre apariții la rubrica “Bine îmbrăcați“( excludem persoanele publice). Viața nu e un podium, pentru că acolo nu mai există egalitate.Viața nu oferă premii sau trofee. Ea oferă lecții. “Bine educați“, “Bine informați“, “Bravo ești corect”, la aceste rubrici trebuie să fim prezenți.

Sistematizați de coduri și serii.
Suntem ierarhizați în funcție de seria de la mașină, cea din buletin, să aruncăm o privire și la numărul de cont, care te poziționează în top Forbes 500.

Milionari în serie, dar falimentari în masă.
Ne-am codat gândirea, implicit și limbajul. Am poziționat cifrele care ne atribuie un rang, mai presus de valoarea umană. Ne convertim în caractere de plastic, precum bancnotele în procesul de rulaj al banilor. Ingerăm metale grele, jucăm cap sau pajura cu viața, în speranța că de partea cealaltă vom găsi o societate, așa cum ne dorim.Constatăm că ne amăgim singuri.
Râmân doar niște cuvinte aruncate pe hârtie, lumea își continuă cursul…

*acest articol nu e pe hate, doar prezintă o opinie, ce conturează un tablou al societății.

Continue Reading

Bucataria sufletului.Sfaturi utile

dragoste

“Ce mai gătesc, astăzi?”, o întrebare auzită, cel puțin în rândul gospodinelor și nu numai, în fiecare casă cu prilejul sărbătorilor.Am ales să o adaptez pentru subiectul acestui articol.
Dacă pentru aperitive scăpăm rapid, felul principal ne cam dă bătăi de cap.Chiar și așa în dilemă, căutăm prin toate sertarele sufletului. Dăm o fugă și în cămara inimii.Pe principiul : “Fă rai din ce ai”, în acest caz ne vom baza pe motto-ul: “Gătește cu ce ai”.
Anumite ingrediente au stat la temperatura camerei și sunt numai bune de pus la preparat. Altele au necesitat a fi scoase de la frigider și dezghețate.O parte, le găsim în stare pură, pe când altele necesită o transformare de formă și conținut.
Bucătăria sufletului e precum gastronomia. Debutează cu rețete mai simple, iar pe parcurs se mai adaugă și alte elemente. Îți propun, mai întâi, să începi cu cuvintele, apoi avansăm la gătitul cu sentimente.
La prima vedere, să gătești cuvinte, pare a fi ușor. Însă, așa cum autorul își găsește cele mai alese vorbe, așa și tu, trebuie să găsești combinația potrivită.
Înainte de toate, asigură-te că le-ai lăsat la dospit, precum aluatul. Apoi:
• Să nu le fierbi la foc prea tare, că dau în clocot.
• Să nu le conservi mult timp în medii răcoroase, pentru că devin prea reci pentru servit.
• Să le faci maleabile, pentru a se întinde, precum untul pe pâine.
• Să le înmoi în dulceață, atunci când simți că au fost otrăvite de gustul amar al altora.
• Asezonează-le, mai întâi, după gustul tău, ca să placă și altora.
După ce te-ai deslușit în tainele culinare cuvântătoare, te invit să trecem la gătitul cu sentimente. De aici, lucrurile încep să se complice.
Sentimentele sunt ceva mai aparte. Nu îți voi spune că vei găsi rețeta în cartea de bucate, la pagina X, pentru că e ruptă pagina.Acolo vei răsfoi rețete, doar pentru plinătatea stomacului, dar nu și cea a sufletului. Hrana e o nevoie primară, dar sentimentele ni-l pun pe jar. Îl întorc pe toate părțile și-l învăluie în aroma de “acasă”.

bucate
Le poți găti la bain marie, pentru o consistență cremoasă și fluidă, le poți pregăti la foc mic sau mediu, le poți flamba în focul dragostei etc.
Precum cuvintele, sentimentele nu cunosc termen de expirare. Le poți prepara acum, mâine sau oricând simți nevoia de o detoxificare a sufletului. Însă, ai grijă ce folosești, ca să nu obții efectul invers, pentru ca apoi să stingi focul din bucătăria sufletului.
În acest caz, nu poate fi vorba despre scăpări de gaze, ne referim strict la omisiuni de sentimente, la presiuni asupra căilor de transmitere, la întreruperi în acest circuit vicios, dar fragil.

Se mai întamplă, să-l dai pe răzătoare și să sară așchii din el sau să-l strecori de impuritațile lăsate de alții.

I-am pus sistem de siguranță, să-mi dea undă roșie, atunci când se află în avarie sau este depășit nivelul de toxicitate permis. Însă, care-i limita? Nici sufletul nu știe.E croit să îndure fumul dezamăgirilor, scrumul iubirilor ce s-au ars mult prea rapid. Uneori, se evaporă acești vapori toxici, dar mai rămân alții în atmosferă, ceea ce o face greu de respirat și apăsătoare.
Inspir…expir, mă sufoc în încercarea de “a tăia” pelicula ce s-a așternut deasupra sufletului.E mult prea densă, stratificată.Am nevoie de un “aspirator”, însă nu de femei, că nu suntem la rubrica matrimoniale. Poate, mai degrabă ceva care să anihileze acest parfum persistent, care mai lasă dâre fumigene.
Dacă te gândești să-mi servești o felie de tort, ai grijă să nu o transformi în tort(ură).Seamănă, dar nu răsare o diferență.Una e dulce, iar alta…lasă răni adânci. Gândește-te și la ce pui între straturi. Poate fi o cremă cu aromă de “mai gustă-mă puțin” sau una care cere multă lămâie după servire sau…o neinvitată indigestie, ceea ce nu e de dorit.
Nu ești invitat în bucătăria sufletului meu, să alegi ce-ți place, să gătești cu dragoste, apoi să mi-l lași stins.

dragoste

La final, te invit să-mi gătești o rețetă din bucătăria sufletului tău. Ce-ai alege?

 

Continue Reading

Sub lupa lucrurilor mărunte

lupa

În limba engleză, lucrurile mici au ca și corespondență, termenul “small”. Dacă “disecăm” cuvântul sm- all, găsim acel “all” în ceva mic, ca formă și conținut.
Într-o ordine inversă de idei, cuvântul “big”, oponentul acestuia, are ca și ‘prefix’, dacă îl putem denumi în acest fel pe “bi”. Acesta desemnează ceva dublu.Deci, oricât ai avea de mult, vei dori să dublezi acel ceva acumulat.
Prin urmare, “small” pus sub lupă devine “all”.
Mai mereu, tindem să punem sub lupa lucrurile mai puțin nesemnificative și să le creăm o valoare mult mai mare. În timp ce, lucrurile cu adevărat importante, le minimizăm într-un colț al sufletului, ca și cum le-am ascunde sub preș.Dar ele există, oarecum ascunse de ochii curioși ai lumii, într-un buzunar secret.
Realizez o comparație cu lupa pentru a mări scrisul sau o fotografie. În limba engleză, termenul e “magnifier”. Sub aceasta, cuvintele devin mai mari sau mai pline de profunzime? Se întâmplă, ca uneori să avem o reprezentare la scară mică a unei situații. De aceea, privind printr-o lupă, putem avea acces la imaginea de ansamblu.

small
Timpul sub lupă
Mi-e dor de timpul care se măsura în bătăi de inimă, nu în bătăi pe minut. Cronometrăm timpul ce trece pe lângă noi, nu prin noi. Înainte, simțeam că trăim, nu doar ne scurgem latent.Dacă l-am pune sub lupă, poate am reuși să vedem, cât e de complex și cât de bine este structurat. Impedimentul e că prin acțiunile noastre îi modificăm structura și îl comprimăm. Timpul suferă mutații: de formă, de context, de loc. Sub lupă, am putea privi mai bine clipele pierdute, am putea realiza o retrospectivă a celor mai importante momente.Însă, nu ne-am dori să “creștem” timpul. Atunci, secundele ar deveni minute, minutele- ore, ș.a.m.d. Am grăbi timpul, iar timpul are trecerea lui…efemeră și ireversibilă.

Defectele sub lupă
Ultima dată ai privit la defectele celui de lângă tine. Ți s-au părut diforme, neregulate, chiar hidoase pe alocuri. Facem un joc. Îți împrumut o lupă, privește-le prin ea. S-a schimbat ceva? Posibil să răspunzi afirmativ.Dar te-ai întrebat ce s-a întâmplat? Oare lupa a fost cea care a făcut diferența sau tu ești cel care se raportează diferit la acestea? Gândește-te puțin. Data viitoare, pune sub lupă defectele celuilalt. Va fi mult mai bine.
Caractere sub lupă
Oameni sunt îmbrăcați în straturi. Primul de care ne “atingem” sau “lovim” este cel al hainelor. Amplă analiză. Studiem materialul, textura, croiala.Aa..era să uit: să găsim inserat pe undeva( chiar și cu litere de-o șchioapă) și un logo celebru.Măcar așa știu că e de-al meu. Acțiuni de “etichetă”.
După ce am scanat fiecare articol vestimentar, incluzând aici și măsura de la pantof, trecem mai departe, dacă ni se permite.Dacă nu, mai stăm să despicăm ițele în patru și poate găsim și o strălucire de Swaroski.

oameni cu eticheta
Mi s-a pus “lupa” pe tine
Ne binoclăm la ce face celălalt, la ce se găsește în curtea vecinului, iar în a noastră, nu. Chiar și la trei case distanță.Aproape că, i-am face “screenshot” și am da-o la rubrica “capra vecinului” sau “breaking eyes”. Dar stai, am uitat în ce timpuri trăim…se practică deja în masă.
Însă, ce-ar fi, dacă am utiliza acest “binoclu” cu care suntem dotați, să ne apropiem unii de alții, să micșorăm spațiile dintre noi. Dar nu…noi punem sub lupă casa vecinului, ultima achiziție, contul din bancă, ultima vacanță etc.

binoclu
Paparazzi mood

Cadouri sub lupă
Dacă am ști, dinainte, ce se află în interiorul acestora, ar mai exista acel aer de mister? Am fi la fel de încântați de primirea acestora? Când ești surprins, te manifești spontan, natural, așa cum simți, lași emoțiile să vorbească pentru tine. Dar când știi ce urmează să primești, reacția e oarecum programată. Nu se pot compara stările.
Folosește lupa și vezi ce ai putea redimensiona la tine. Și nu mă refer la aspectul fizic, la măriri sau micșorări ale anumitor părți ale corpului. Fac referire, strict la ceea ce-ai cam uitat să scoți la suprafață din tine: latura umană, nu cea plastifiată. O vedem cam peste tot, nu mai pune și tu <lupa> pe ea.

Va urma…

foto:pixabay.com

Continue Reading

Ultimul tren.Intre prezent și viitor

E trecut de miezul nopții.Într-o gară pustie, liniștea e sfărâmată doar de scrâșnetul roților pe șinele, ce poartă amprentele atâtora treceri.
Trec și eu pe acolo. Ca un hoinar, cu multe bagaje, cu visele împăturite în buzunar. Spre deosebire de alții, eu port și bagaje emoționale, care atârnă mult mai greu.Doar că nu le duci în mână, le duci cu sufletul.Când brațele îți obosesc, mai iei o pauză. Sufletul, însă, nu cunoaște pauze, pentru că el poartă mereu ceva asupra sa.

Sunt cu ochii pe ceas.Mai am o oră și-mi vine trenul.

tren

Intersecțiile de șine sunt ca și intersecțiile în viață

Aștept.E o așteptare apăsătoare.Peroanele sunt goale de chipuri, dar încă poartă pașii călătorilor prin viață.Aproape că, poți auzi ecourile cuvintelor de bun rămas, ce se mai păstrează, ca o amprentă in aer.

Atașare sau detașare

Călătoria noastră are o destinație finală.De cele mai multe ori, ne atașam de un vagon, care duce spre o destinație greșită sau care o ia pe rute ocolitoare.Alteori, ne detașam noi de un tren, de care simțim că nu mai aparținem și care nu ne mai oferă acea continuitate.
Am putea să ne raportăm la imaginea trenului cu timpul prezent, la cea se află dinaintea lui, ca fiind trecutul, iar ceea ce continuă după acesta, viitorul.Trecem dintr-un vagon într-altul, cu speranța că ne vom regăsi locul, care sa ne ofere priveliștea dorită asupra vieții.Călătorim în trecut, revenim în prezent și

Ne căutăm locul

calatorie cu trenul
O realitate distorsionată

După ce obosim, să tot alergăm, ne oprim la un loc random.Privim pe fereastră. Geamuri aburite, câteva picături de ploaie își croiesc cale printre șanțurile încrustate ale acestuia.Imaginea către exterior ne este distorsionată.Prin prisma acestora, timpul curge fluid și lasă în urma sa, doar secundele irosite în așteptare…
Schimb locul.Într-un alt vagon, un singur cuplu.Nimic care să-ți atragă atenția, până la un detaliu infim…ar spune alții.Ambii privesc în direcții, diametral opuse.El privește pe fereastra din dreapta, ea în cea opusă ei. Simte că nu-și poate găsi reflecția în el, de aceea are nevoie să privească în altă parte. Până când, un zgomot venit de nu știu unde, face ca privirile lor să se întâlnească. Nu pentru mult timp, pentru că tăcerea își reia din nou cursul.Trec pe lângă ei, așa cum trecem unii pe lângă alții in viață.Ne ștergem față de cei de lângă noi, de parcă am dori să ne eliberăm de ceva, ce ne ține captivi. Ca și cum am dori, să punem în cârca acestora, nemulțumirile sau frustrările noastre.Atât de tare, ne-am înstrăinat, că nu ne mai cunoaștem intimitatea, unul altuia.Invadăm spațiul celuilalt, ca și cum ne-ar aparține.Ținem locul ocupat pentru doi.Atunci simți că nu mai aparții acelui loc. Te ridici, te scuturi de nesiguranțe și dezamăgiri, pornești mai departe.

Următoarea stație.Trebuie să cobor.Schimb trenul. Nu știu dacă am deraiat eu, de la destinație sau trenul e cel ce și-a schimbat cursul.

Distanța de 2 ore…iar aștept. De data aceasta, nu sunt singură. Un bătrân se află la câțiva metri de mine.Pare că se îneacă cu propriile gânduri, mai scoate un oftat, o lacrimă îi alunecă pe față. Mă apropii, să-i aflu of-ul. Din spusele sale, acesta își așteaptă soția, care a plecat acum câțiva ani, într-o călătorie și nu s-a mai întors. Ca și cum, timpul i-a pierdut urma. Însă, bătrânul nu. El vine mereu în gară, la aceeași oră, în aceeași zi, pe același peron pentru a-i reconstitui plecarea. Aceasta rămâne vie în mintea sa, ca momentul cu pricina. De fiecare dată, își repetă un singur lucru și se condamnă singur: “Poate era mai bine să o însoțesc. Acum am fi fost împreună. Nu conta unde și cum, dar împreună. Timpul s-a scurs și nu-l mai pot întoarce. De atunci, simt că oricât ar trece, pentru mine stă in loc, împietrit la acea clipă.”

Cuvintele se agață unele de altele în curgerea lor, precum minutele pe ceas. Constant că, mă apropii de ora de plecare.E timpul să mă urc în ultimul tren până la destinație.Mă îndepărtez, dar nu înainte de-ai lăsa un gând de rămas bun și o carte: Fata din tren.

timp

 

Continue Reading
1 2 3 12